24 decembrie 2014
Faptul că ai experienţă în călătorii nu înseamnă nimic, atunci când o clipă de neatenţie îţi poate da peste cap o zi.
De Crăciun am plecat din Valparaiso pentru a sărbători altfel, la mal de mare, liniştit şi civilizat. Am luat trenul şi am alunecat pe şine privind oceanul până la Viña del Mar. Aşa cum ne aşteptam, atmosfera de aici contrasta mult cu debandada boemă din Valpo – am găsit străzi curate, spaţii largi, palmieri, hoteluri mari (prea mari, pentru gustul nostru), o faleză cochetă, vile cu pretenţii, caleşti şi o atmosferă relaxată. Deodată nu ne mai simţeam în America de Sud – ar fi putut fi orice staţiune de vară la mare sau ocean. Afară era cald, dar nu atât de cald încât să ne dorim să facem baie sau plajă. Existau totuşi câţiva îndrăzneţi care stăteau pe plajă sau sportivi care făceau surf, ceea ce înseamnă şi că erau valuri corespunzătoare iar accesul în apă era, momentan, interzis.
Fără să ne propunem o ţintă anume, ne-am plimbat pe faleză şi am făcut fotografii, iar când am simţit nevoia să mâncăm ceva ne-am aşezat la un restaurant cu vedere la ocean şi am comandat câteva gustări.
Soarele strălucea, oceanul era la doi paşi, bătea un vânt răcoros… totul era bine, aproape de perfecţiune, când Alex a lansat întrebarea bombă: ce-am făcut cu borseta cu bani?
L-am privit îngrijorate, în timp ce o căuta febril prin geanta foto şi încerca să-şi aducă aminte când a fost momentul acela în care a folosit-o sau a văzut-o ultima dată. Îngrijorarea mea ar fi putut atinge cote alarmante, dacă nu aş fi cunoscut personajul din faţa mea şi nu aş fi trăit scena căutării panicate a cheilor sau altor accesorii deloc lipsite de importanţă, în varii momente şi locuri din lume. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”, scria pe o piatră de pe mal. M-am rugat să fie şi de data aceasta doar o alarmă falsă şi am spus, pe cât de calm şi relaxat am putut: probabil că ţi-ai lăsat-o la cazare. Era singura versiune care se potrivea cu vremea de afară şi cu sărbătoarea Crăciunului – cum ar fi să îţi pierzi actele şi banii, fix de sărbători, la capătul celălalt al lumii? Nu, nu putea fi aşa.
Rămânea însă o singură problemă: nici optimismul, nici Moş Crăciun nu ne puteau plăti consumaţia. După ce am stat puţin şi ne-am uitat unii la alţii, neştiind dacă să râdem sau să plângem, am căutat la mine în rucsac. Printr-o împrejurare cu totul neobişnuită, uitat printr-un buzunar, era portofelul meu gol, dar cu ceva bani pe card. Moş Crăciun sau altcineva acolo sus veghease, totuşi.
Nu am mai explorat oraşul, aşa cum ne propusesem. Am lăsat-o doar pe Petra să se guste cu picioarele oceanul, după care am luat trenul înapoi, spre Valparaiso.
Străzile oraşului erau pustii, magazinele erau închise iar tarabele dispăruseră, era mai linişte ca niciodată. Doar tensiunea din aer ne însoţea şi nu s-a risipit până ce n-am urcat toate dealurile şi scările până la cazare, unde, pe pat, sub un hanorac, se odihnea împricinata: borseta cu bani şi acte.
Era ultima zi în Valparaiso, de acum nu ne mai gândeam la Crăciun ci la noua experienţă care ne aştepta, cea a deşertului Atacama.
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca
Citeşte şi:
Itinerariu şi sfaturi practice pentru Chile
Iată că am ajuns în Valparaiso!
Valparaiso şi casele lui Neruda
Crăciun cu peripeţii în Viña del Mar
Atacama, cum am ajuns şi cum ne-am organizat
Atacama, lagune altiplanice şi păsări flamingo
Atacama, El Pukara de Quitor și Valle de la Luna
Patagonia – Pinguinii din insula Magdalena
Patagonia Aysen – Trekking pe gheţar şi plimbare cu caiacul
Trekking în Torres del Paine – sfaturi practice de călătorie
Mulţumiri:
Zborul către Chile a fost posibil cu sprijinul AirFrance-KLM România. AirFrance operează zilnic zboruri pe ruta Bucureşti – Paris – Santiago de Chile. KLM operează 3 zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Santiago de Chile.
Fotografiile de mai sus au fost realizate cu Nikon D90 şi Sony A7, pentru care mulţumesc Sony Romania.
Mulţumim BNI România pentru susţinere.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!