Dragă Elena,
Dacă nu m-ai fi rugat să îţi trimit această scrisoare, nu mi-aş fi amintit de afirmaţia unuia dintre povestitorii noştri de la evenimentul despre India (să fi fost Ana-Maria Caia sau Lucian Maidanuc?). Se spunea, aşa cum bine ai reţinut, că indienii se ocupă cu trăitul pur şi simplu. Ştiu că a trecut destul de mult timp până să reuşesc să îţi trimit aceste rânduri, dar caracterizarea aceasta m-a tot urmărit şi am încercat să-i confirm sau să-i contest adevărul. În cele din urmă mi-am dat seama că toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru, chiar dacă deseori părem să uităm de ce trăim sau pentru ce. În cazul aparte al Indiei, cred că sensul nu e deloc filosofic. A ţi se refuza accesul la un statut social decent sau a te zbate pentru a supravieţui într-o ţară supraaglomerată şi săracă, nu e deloc aceeaşi poveste cu a aprecia frumuseţea vieţii în sine. Pentru mulţi indieni, viaţa de zi cu zi este o provocare în care un acoperiş normal sau o porţie de mâncare pot fi centre ale unui univers în care noi, cei care cheltuim bani ca să „trăim” experienţa Indiei, avem cu totul alte priorităţi.
Dar lucrurile nu au fost chiar aşa tot timpul, iar după experienţa destul de traumatizantă din Delhi, am început să mă vindec în timp ce admiram Taj Mahalul sau palatul Amer, iar o vizită de jumătate de zi în centrul istoric al Jaipurului mi-a rezervat alte surprize plăcute.
Jaipur, capitala statului Rajasthan, a fost plănuit de Singh al-II-lea, cel care a urcat pe tron la doar 11 ani, şi-a dovedit ceva calităţi pe câmpul de luptă, apoi şi-a dedicat timpul pasiunii sale pentru astronomie.
Poate de aceea am început şi noi cu Jantar Mantar, un spaţiu populat cu instrumente de mari dimensiuni pentru studierea astrelor şi măsurarea timpului, construite pe la mijlocul secolului XVIII. Se ştie că indienii ţin foarte mult cont de glasul astrelor şi de zodii, aşa că m-am uitat cu interes la instrumentul cu ajutorul căruia se stabileau datele nunţilor, războaielor şi mai ştiu eu ce evenimente de maximă importanţă, dar n-am înţeles nimic. Construcţiile geometrice cu aspect neaşteptat de modern străluceau în soare, fascinându-mă prin combinaţiile de linii, unghiuri, curburi şi scări către cer. M-am lăsat mai degrabă atrasă către lumini, umbre şi forme, decât către modul de utilizare ştiinţific ale acestor instrumente gigantice.
După lumea ştiinţei am continuat cu o incursiune prin palat: City Palace, locul în care trăieşte şi astăzi un foarte tânăr maharajah, într-o secţiune ce nu poate fi vizitată. Aici am găsit India de poveste, India frumos colorată şi minuţios ornamentată. Păuni, flori, săli de audienţe impresionante, toate m-au încântat şi m-au făcut să uit, măcar pentru puţin timp, de oamenii şi vacile care stăteau în praf, pe jos, de familiile care se înghesuiau cu mic cu mare pe o motocicletă amărâtă, de conducătorii de ricşe atât de slabi că nu înţelegeam ce disperare le dă forţa de a pedala cu doi sau chiar trei oameni în spate, plus bagaje. Chipuri de maharajahi şi ţesături bogate mi-au alungau din minte zâmbetele calde cu dinţi stricaţi sau ochii negri privind pătrunzător din spatele parbrizului unei motoricşe frumos decorate.
Într-un mic bazar din interiorul palatului, am căutat cadouri şi m-am oprit la masa unui meşteşugar care picta mici tablouri pe mătase. Desenele lui erau frumoase şi îngrijite, dar a ţinut să-mi demonstreze măiestria acestora printr-o lupă. Fără să mai pun la îndoială preţul, am cumpărat cât de multe mi-am permis, amintiri frumoase pentru prieteni şi familie.
Puţin din farmecul apus al Indiei a ajuns astfel în casele câtorva români care, atunci când le vor privi, vor visa poate la palate, poveşti orientale şi o Indie în care a trăi poate însemna orice, de la o dificilă provocare zilnică până la experienţa unei călătorii ce îţi deschide ochii şi uşa spre o altfel de lume.
Cu drag,
Roxana
PS: Elena, te rog să îţi alegi o fotografie dintre cele folosite în acest articol sau în cele anterioare. O vei primi tipărită, împreună cu scrisoarea.
PS 1: Acest articol face parte dintr-o serie de scrisori pe care m-am decis să le scriu cititorilor blogului nostru, în urma unei selecţii pe pagina noastră de facebook. Nu sunt scrise direct din India, dar sper ca primitorii să se bucure ca şi cum ar fi.
Mulţumesc Qatar Airways pentru că m-a ajutat să fac acest pas înainte, să bat la poarta Indiei şi să descopăr încă o parte din lume şi din mine.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
