Cu bicicleta intre San Pedro de Atacama si Pukara de Quitor

Jurnal de călătorie în Chile (7) – Atacama, El Pukara de Quitor şi Valle de la Luna

28 decembrie 2014

We are going to die, and that makes us the lucky ones. Most people are never going to die because they are never going to be born. The potential people who could have been here in my place but who will in fact never see the light of day outnumber the sand grains of Sahara.“* povestește o voce gravă în “The Greatest Show On Earth”, ultima melodie de pe cel mai recent album Nightwish.

În ziua aceea îmi era bine aşa cum eram, un muritor de rând pedalând fără stres prin deșertul Atacama, spre El Pukara de Quitor.

Cu bicicleta intre San Pedro de Atacama si Pukara de Quitor

Am închiriat biciclete din San Pedro de Atacama şi am pornit către locul în care se păstrează ziduri ale vechilor fortificaţii pre-incaşe şi pre-europene. Toate aceste fortificaţii poartă numele de pukara, iar una dintre ele e foarte aproape de San Pedro de AtacamaCa orice alte cetăţi, acestea slujeau fie pentru supravegherea comunităţilor din jur, în vreme de pace,  fie ca mijloc de apărare, în vreme de război. Odată ajunşi acolo am citit pe un panou că fermierii din Atacama (atacamenos) creşteau animale, dar erau totodată luptători îndârjiţi. Timp de 20 de ani nu au putut fi învinşi de europeni. Atunci când într-un final au pierdut, capetele conducătorilor lor au „ornat” zidurile, iar de atunci aceste aşezări au purtat numele de „oraşele capetelor”. Acum nu se văd decât nişte capete impresionante şi frumoase, sculptate în piatra roşcată. Ce e cu ele şi ce reprezintă nu ştiu sigur.Atacama_pukara-02194

Atacama_pukara-02203

Atacama_pukara-02205

Atacama_pukara-02215

Atacama_pukara-02222

Atacama_pukara-02228

Atacama_pukara-02232

Atacama_pukara-3230

Atacama_pukara-02238

Atacama_pukara-02241

Atacama_pukara-02242

Atacama_pukara-02243

Atacama_pukara-02254

Am urcat pe dealul pe care era construită El Pukara de Quitor şi de acolo am admirat oaza verde a cărei viaţă e susţinută de râul San Pedro. Ceva mai departe pe cursul lui se poate vedea şi un canion. Am încercat să mergem până acolo, pe un drum bine bătătorit, dar soarele şi oboseala ne-au pus frână. Petra nu s-a simţit în stare să meargă până la capăt şi, cum ştiam că avem program de plimbare şi seara, ne-am odihnit puţin la umbra unui copac uriaş şi am făcut cale întoarsă.

Atacama_pukara-02263

Atacama_pukara-02265

Atacama_pukara-02269

Atacama_pukara-02270

Atacama_pukara-02272

Atacama_pukara-7910

Atacama_pukara-7926

Pe la patru porneam din nou, de data aceasta cu microbuzul, spre Valle de la Luna. Primele opriri au fost în apropiere de drumul care mergea către Calama, pe marginea căruia admirasem formaţiuni fantastice încă de la sosirea în Atacama. Am urcat undeva deasupra drumului, am oprit la „Piedra del Coyote”, de unde n-am sărit, dar nici n-am ratat poza clasică, pe marginea prăpastiei. Şi da, mie mi-a fost frică, dar am stat frumos şi am zâmbit.

Atacama-Valle-della-Luna-02303

Atacama-Valle-della-Luna-02306

Atacama-Valle-della-Luna-7936

Atacama-Valle-della-Luna-7964

Atacama-Valle-della-Luna-7966

După opririle clasice, ghidul nostru ne-a propus o plimbare pe jos, prin canionul de sare. Spre fericirea noastră toată lumea a fost încântată de idee, iar acum pot să afirm că aceasta a fost cea mai frumoasă experienţă. Dacă nu ţi-aş spune că pe jos era sare, ai crede probabil că am prins zăpadă în deşert. Au fost locuri care mi-au adus aminte de scenele de început din filmul Superman, cele cu sala plină de cristale. Pereţi întregi în care sarea se cristalizase în mici coloane făceau umbră potecii, iar când am oprit şi am tăcut, am ascultat vocea sării ce începea probabil să se răcească, cu pocnete mai mari sau mai mici. Am fi continuat plimbarea şi n-ar fi fost imposibil, dar aveam şi un apus de prins.

Atacama-Valle-della-Luna-02317

Atacama-Valle-della-Luna-02322

Atacama-Valle-della-Luna-02324

Atacama-Valle-della-Luna-02359

Atacama-Valle-della-Luna-02370

Atacama-Valle-della-Luna-7980

Atacama-Valle-della-Luna-7985

Atacama-Valle-della-Luna-02379

Atacama-Valle-della-Luna-02388

Atacama-Valle-della-Luna-02392

Atacama-Valle-della-Luna-02402

Atacama-Valle-della-Luna-02414

Atacama-Valle-della-Luna-8022

Pe drum am mai admirat bicicliști sau motocicliști și am aflat că pietrele numite „Tres Marias” nu mai sunt chiar trei întregi, după ce un turist tâmpit s-a gândit că se poate sui pe una.

Atacama-Valle-della-Luna-7959

Atacama-Valle-della-Luna-8054
Vulcanul Lincabur

Atacama-Valle-della-Luna-8051

Atacama-Valle-della-Luna-8049

Atacama-Valle-della-Luna-8047
Tres Marias sau două și puțin din a treia…

Atacama-Valle-della-Luna-02463

Atacama-Valle-della-Luna-02461

Atacama-Valle-della-Luna-02454

Atacama-Valle-della-Luna-02450

Felipe, ghidul cel mai fain pe care l-am cunoscut în Atacama, îşi manifesta din nou dorinţa de a ne oferi ceva mai mult decât am sperat, asigurându-ne că ne conduce pe o dună unde nu sunt mulți turiști. Am urcat pieptiş şi am ajuns cu bine sus de tot, deasupra Văii Lunii, un loc din care puteam stăpâni nestingheriţi asupra întinderilor de nisip auriu sau gri, amestecate cu stânci roşcate, asupra vulcanilor, a umbrelor care se lungeau şi a vântului care se înteţea.

Atacama-Valle-della-Luna-8062

Atacama-Valle-della-Luna-8073

Atacama-Valle-della-Luna-8078

Atacama-Valle-della-Luna-8080

Atacama-Valle-della-Luna-8084

Atacama-Valle-della-Luna-8087

Atacama-Valle-della-Luna-8092

Atacama-Valle-della-Luna-8095

Atacama-Valle-della-Luna-8128

M-am gândit pentru un moment că aș vrea să cuprind deşertul dintr-o privire, nu doar Valle de la Luna ci tot, tot deșertul. Să-l observ de sus, de la înălţimea aceea la care aş avea senzaţia că pot întinde mâinile şi pot remodela formele după bunul meu plac. Preţ de un apus, soarele mi-a strălucit în ochi şi puţin din puterea Mamei Naturi mi s-a strecurat parşiv în suflet, făcându-mă să experimentez o măreţie care, în viaţa de zi cu zi, nu s-ar potrivi deloc cu firea mea timidă şi lipsită de ambiţii de putere.

Atacama-Valle-della-Luna-8099

Atacama-Valle-della-Luna-8114

Atacama-Valle-della-Luna-8118

Atacama-Valle-della-Luna-8125

Atacama-Valle-della-Luna-8135

Atacama-Valle-della-Luna-8145

Atacama-Valle-della-Luna-8155

Atacama-Valle-della-Luna-8157

Înainte să se întunece am pornit din nou la vale pe dună, mai mult pe fund decât pe picioare, o reamintire amuzantă a ceea ce eram: neînsemnaţi, împiedicaţi şi veseli muritori.

Atacama-Valle-della-Luna-8167

Atacama-Valle-della-Luna-8180

Atacama-Valle-della-Luna-8208

 

*„Vom muri și asta ne face să fim cei norocoși. Majoritatea oamenilor nu vor muri pentru că nu se vor naște niciodată. Ființele potențiale care ar fi putut fi aici, în locul meu, dar care nu vor vedea niciodată lumina zilei, sunt mai multe decât firele de nisip ale Saharei” Nightwish, Endless Forms Most Beautiful.


 

Mulţumiri:

Zborul către Chile a fost posibil cu sprijinul AirFrance-KLM România. AirFrance operează zilnic zboruri pe ruta Bucureşti – Paris – Santiago de Chile. KLM operează 3 zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Santiago de Chile.

Fotografiile de mai sus au fost realizate cu Nikon D90 şi Sony A7, pentru care mulţumesc Sony Romania.

Mulţumim BNI România pentru susţinere.

Text: Roxana Farca

Foto: Alexandru Farca

Citeşte şi:

Itinerariu şi sfaturi practice pentru Chile

Iată că am ajuns în Valparaiso!

Valparaiso şi casele lui Neruda

Valparaiso şi funicularele

Street art în Valparaiso

Crăciun cu peripeţii în Viña del Mar

Atacama, cum am ajuns şi cum ne-am organizat

Atacama, lagune altiplanice şi păsări flamingo

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.