Artist în LumeaMare: Hundertwasser

Deşi îmi place foarte mult să fac asta, am de fiecare dată trac atunci când mă apuc să scriu despre artă. Mi se pare foarte greu să curpinzi un artist şi creaţia sa într-un articol care să nu fie nici prea lung, nici prea plictisitor. Nu sunt critic de artă și nu am terminat vreo facultate de profil (nu la momentul atunci când am scris articolul, dar iată că între timp am urmat și facultatea de artă). Ce îmi doresc este să împărtăşesc cu voi dorinţa de frumos, să vă ajut, oricât de puţin, să vă întâlniţi cu acesta în timp ce călătoriţi. Sper că voi reuşi şi accept orice fel de sugestii, corecturi sau completări de la voi!

Astăzi vom merge în lumea fanteziei unui artist deosebit, cel care, continându-l pe Gaudi, a îndrăznit să creeze o altfel de arhitectură şi a crezut cu toată fiinţa în felul în care aceasta ne poate influenţa viaţa, în bine sau în rău.

Avem trei rânduri de piele (sau poate chiar 5!)

Friedensreich Hundertwasser a fost mai mult decât un pictor sau un arhitect. A fost un revoluţionar care pus extraordinar de mult entuziasm şi efort în lupta împotriva liniilor drepte, în regăsirea legăturilor cu natura, în apărarea dreptului oamenilor la cea de a treia piele. Prima piele fiind cea naturală, a doua hainele iar a treia nimic altceva decât casa în care trăim. Şi care trebuie să ne fie la fel de naturală ca o piele, să ne aparţină şi să ne definească, lucru aproape imposibil de realizat în concepţia modernă asupra arhitecturii. Nu şi pentru un spirit ca Hundertwasser, cel care şi-a dedicat întreaga viaţă pentru a demonstra că se poate! Şi nu s-a jenat să apară în prima sa piele, nud adică, pentru a-şi susţine ideea.

„Linia dreaptă duce la decăderea şi pierderea umanităţii.”

Hundertwasser nu şi-a dorit niciodată să inoveze, nu a avut pretenţia să fie numit un inventator, dimpotrivă, singura lui dorinţă a fost să revină la liniile şi lecţiile pe care natura ni le oferă din abunenţă, gratuit. Legătura cu pictura nu e întâmplătoare. „În vremurile vechi pictorii pictau case. Pictorii de astăzi trebuie să inventeze case pe care arhitecţii să le construiască, pentru că nu mai exită case frumoase.” Noi, cel puțin în Bucureşti, cred că înţelegem foarte bine ce înseamnă „nu mai există case frumoase”. Există cutii, există cutii penste cutii, totul e gri şi, cu puţin noroc, începe să se mai coloreze pe ici pe colo. Însă culoarea aplicată în nuanţe greşite şi uniform, pe aceleaşi suprafeţe netede, nu aduce nimic mai bun, în concepţia artistului. Iar liniile drepte care ne înconjoară sunt de-a dreptul criminale:

„În zilele noastre trăim într-un haos de linii drepte, într-o junglă de linii drepte. Dacă nu crezi fă măcar încercarea de a număra liniile drepte care te înconjoară. Vei înţelege imediat, pentru că nu te vei putea opri din numărat.”

În natură nu există linii drepte şi nici nepotriviri de culori, iar mintea omului nu poate înţelege toate aceste disonanţe. De aceea este atât de important ca locuinţa în care trăim să fie ori integrată în natură ori să contrasteze cu aceasta, prin crearea unei opere de artă. Aşa propunea Hundertwasser şi, prin proiectele pe care le-a gîndit, a reuşit să aducă natura în locuinţe şi să creeze totodată opere de artă.

„Dreptul ferestrelor”

Fiecare om ar trebui să aibă dreptul să se aplece pe propria sa fereastră şi, atât cât îi permite lungimea mâinii, să decoreze spaţiul din jurul acesteia aşa cum doreşte. În acest fel casa sa va fi individualizată iar oamenii de pe stradă vor putea privi spre ea spunând: „Uite, acolo trăieşe un om!”. Hundertwasser a crezut atât de mult în asta încât a scris manifeste, a încercat să convingă oameni, a făcut conferinţe şi demonstraţii. În 1972 a participat la o emisiune TV, „Pune-ţi o dorinţă”, transmisă simultan în Austria, Germania şi Elveţia, în care a redecorat în timp record ferestrele unor familii care nu erau acasă şi care au fost ţinute departe de orice formă de mass media (pe atunci nu era internet pe mobil). Proprietarii aproape că nu şi-au recunoscut casele. Dar au pus toate acestea pe seama faptului că un artist poate face orice, în timp ce ei nu ar avea voie… Mesajul lui Hundertwasser nu era acesta!

Hundertwasser, doctorul arhitecturii

Avantajul concepţiei lui Hundertwasser stă în tocmai accesibilitatea modificărilor pe care acesta le propune. În viziunea sa o clădire nu trebuie dărâmată pentru că este urâtă. Aceasta poate fi vindecată prin mijloace simple, naturale. Un copac care iese pe geam (există atât mijloace atât pentru a fi plantat cât şi de izolare pentru ca umezeala să nu dăuneze clădirii), o terasă verde pe acoperiş, sunt posibilităţi care ar trebui să devină lege. Aspectele pozitive ale existenţei vegetaţiei pe terase sau acoperişuri au convins 15 oraşe din Germania să impună această soluţie, acolo unde condiţiile permit.

„Natura pe care o avem pe acoperiş este acea bucăţică de pământ pe care am ucis-o pentru a ne instala locuinţa”.

Am avut ocazia să vedem în Tulln o expoziţie cu modelele sale miniaturale de case, propunerile pentru locuinţele sub pământ, benzinăriile sau autostrăzile verzi. Extraordinare!

În plus, tot ce propunea el este extrem de logic şi de necesar. Prea puţine exemple de astfel de abordări au apărut însă în lume. Peste tot se ridică în continuare coloşi de stică şi ciment, fără niciun pic de verdeaţă.

Şi totuşi…

… unde putem găsi creaţiile lui Hundertwasser?

Din păcate am ajuns în prea puţine locuri. Îl puteţi găsi în Austria, Germania, Elveţia, Statele Unite, Japonia, Spania, Israel sau Noua Zeelandă. O clădire inspirată de el se află chiar şi în Bucureşti.

București
București
București
București

O listă completă şi mai multe imagini şi detalii veţi găsi aici.

Imaginile de mai jos sunt din KunstHaus Viena (vezi aici o galerie mai mare), Spittelau incineration plant tot din Viena (o fabrică în care gunoiul se transformă în energie), de la băile termale Rogner Bad Blumau (vezi și aici amintiri de vacanță și mult mai multe fotografii). Iar înnainte de toate sunt cele din Darmstadt, în Germania, unde am ajuns în 2024 și unde am decis să reiau acest articol.

Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
Darmstadt, Germania
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
KunstHaus
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Bad Blumau
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant
Spittelau incineration plant

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.