Străin în oraşul meu (9)

Străin în oraşul meu (9)

Sau cum să faci un copil să îşi descopere oraşul

Pentru început trebuie să repet că, pentru mine, o plimbare prin Bucureşti este o călătorie şi cred că fraieri sunt cei care nu gândesc aşa – habar nu au cum ar putea să îşi facă ziua mai frumoasă!

Pentru a continua acest serial, au complotat mai multe  influenţe:

– Articolul Alinei şi impresiile prietenilor săi francezi

– Un sentiment de vină pentru că mi-am abandonat o idee apărută cu ceva timp înainte ca alţii să înceapă să se agite să promoveze România şi mai ales Bucureştiul. Vă spun în paranteză că, în afară de campania Redescoperă România, care chiar face o treabă serioasă şi bine susţinută în online, restul încercărilor încep să mi se pară uşor enervante, am senzaţia că acum toată lumea a ajuns la concluzia că dă bine să fii blogger patriot. Poate de aceea mi-a şi venit să abandonez, bine că mi-am revenit.

– Pornind de la punctul anterior am încercat să îmi depăşesc reţinerile personale şi să îmi ţin o promisiune făcută copilului, anume că voi încerca să îi arăt mai mult din oraşul nostru. Mi-am dat seama că ar fi aiurea să ajungă să cunoască mai bine Viena decât Bucureştiul şi că singura modalitate de a schimba ceva în atitudinea faţă de propria noastră ţară este pornind de la cei mici. Da, LumeaMică este dezamăgită de România şi nu voi ascunde asta. Nici eu nu sunt super încântată şi nici voi, ştiu asta, chiar dacă pretindeţi că e altfel. Dar uneori iubeşti şi fără să aştepţi foarte mult în schimb, aşa că e o provocare frumoasă pentru mine să îi arăt părţile bune. Sper să reuşesc pentru că ştiu că acestea există şi pentru că ştiu de unde poate veni schimbarea…

Cam aceasta a fost conjunctura. Mai departe totul a pornit de la o rezervare la Palatul Cotroceni, făcută spontan şi pe loc, ieri dimineaţă. A trebuit tot pe loc să mă gândesc şi cum să motivez un copil de aproape 8 ani să facă o plimbare mai lungă decât o vizită la palat, o domişoară cu fiţe care se plânge de fiecare dată când trebuie să meargă pe jos într-un scop care nu ţine de vreo piscină sau loc de joacă…

Am găsit cum aşa că vă dezvălui şi vouă reţeta:

  1. Se ia un ghid al Bucureştiului şi se alege un traseu, bine marcat, cu puncte clare pe hartă. Noi am ales traseul Cotroceni, firesc…
  2. Se arată copilului şi i se promite un premiu surpriză dacă reuşeşte să găsească singur (adică însoţit, dar fără ajutor) cel puţin 5 dintre cele 10 obiective marcate pe hartă.
  3. Se ia în calcul un buget destul de piperat, care să includă intrări, eventuale suveniruri (că deh, aşa e în călătorie) o masă în oraş, premiul… Pentru copiii mai puţin pretenţioşi se poate încerca şi cu sandvişuri (noi aşa am mai făcut dar azi nu am avut chef) şi o limitare mai strictă de buget. Dar cum spuneam mai sus noi cam avem fiţe… Iar Bucureştiul nu e tocmai un oraş iefin, cum ar pretinde unele topuri.

În felul acesta LumeaMică a parcurs o distanţă impresionantă pe jos şi am petrecut o zi minunată, ne-am întors acasă după „numai” 12 ore! Să vă spun acum şi traseul.

Muzeul şi Palatul Cotroceni

Nu vă descriu cum a fost pentru că am mai povestit despre asta în episodul 3. Ca notă, o vizită la orice palat nu ar trebui să dureze foarte mult pentru un copil, mai devreme sau mai târziu sigur se plictiseşte (am păţit asta şi la Schonbrunn). Ghidarea a fost mai slabă, nu am avut noroc de doamna noastră preferată, poate că ea ar fi reuşit mai bine să o ţină pe LumeaMică în priză.

Am plecat de acolo cu o carte despre Cotroceni şi una despre Doamna Cuza (aleasă de LumeaMică)

Iesirea din Cotroceni

Grădina Botanică

Nu vă imaginaţi că am învăţat ceva despre plante sau flori. Ne-am urcat pe „munţi”, ne-au fugărit monştii, am luptat împotriva acestora şi i-am învins. Dacă priviţii la anumite părţi din peisaj, chiar m-au speriat nişte monştri.

o combinatie infioratoare

Ne-am relaxat şi ne-am distrat totuşi, a fost porţia necesară de divertisment după o vizită plicticoasă într-un palat.

sa continuam sa citim

Muzeele Rebreanu şi Minulescu

A intrat cineva la ele oare? Noi da şi a fost chiar interesant, nu mă aşteptam ca cea mică să vrea asta, mai ales că nu a apucat încă să afle cine sunt cei doi. Oricum e foarte interesant să intri în atmosfera casei unor astfel de personalităţi iar mobilierul oferit de Rebreanu fiicei lui, comandat la Viena, chiar e piesă de muzeu, ar putea foarte bine sta şi într-un palat! Iar la Minulescu pe pereţi poţi găsi multe tablouri semnate de nume importante.

Facultatea de medicină

O clădire foarte frumoasă, trebuie să recunoaşteţi!

Facultatea de Medicina

Statuia doctorului Paulescu, inventatorul insulinei

Nu i-am făcut poză însă alături de el stăteau doua cutii goale ale unor băuturi energizante (pariez că foarte dulci) pe care Petra le-a luat indignată şi le-a dus la un gunoi. Am fost mândră de atitudinea ei, recunosc…

asa da!

Pauză de masă

Ocazie cu care LumeaMică s-a iniţiat în Fashion TV şi a defilat tot restul excursiei, ca model!

a fost bun, sarumana pentru masa!

Monumentul Eroilor Sanitari

Descoperit şi el cu brio! Aleea din faţă s-a dovedit şi ea un excelent catwalk!

Eroii Sanitari

Opera

Copilul e foarte mândru de legătura pe care o are cu George Enescu, l-a găsit în Cotroceni, l-a regăsit şi aici. Doar e numele şcolii ei…

eu si dragul meu George Enescu
eu chiar stiu sa cant la pian

Şi e şi foarte indignată, din nou, de mâzgâleala care i-a apărut compozitorului în poală, din nou ruşine-ruşine români!

uite cum l-au murdarit!

Biserica Sf. Elefterie Nou

Asta mică trage la biserici mai tare ca mine. De data asta însă m-a emoţionat. A luat o lumânărică şi s-a rugat pentru prietenul nostru, Adi, care a suferit şi el, de curând, un accident moto. Mi-a spus că a făcut asta ca să se facă repede bine şi ca să nu i se mai întâmple aşa ceva. Ştiu că va fi auzită!

Biserica Sf Elefterie Nou

Biserica Sf. Elefterie Vechi

Ar fi interesantă dar e demult închisă, din ce ştiu eu. Important a fost însă că a găsit-o.

Biserica Sf Elefterie Vechi

Academia Militară

Aici a fost mai greu să se concentreze, un parc mic din stanga s-a dovedit mult mai fascinant. Am ajuns însă şi la monument, după o scurtă pauză de joacă.

Monumentul Eroilor

Penultimul punct: Monumentul Eroilor Trupelor de Geniu (zis „Leu”), unde Doamna Cuza a fost înlocuită cu ceva mult mai adecvat vârstei şi finalului de zi 🙂

La Leu
eu am spus.. voi?

Ultimul pe listă a fost patinoarul din hiper-mega-mall-ul din Cotroceni. O invenţie foarte bună pentru a ne răcori după atâtea ore de mers prin soare!

Sa ne racorim!

Eu consider că a fost o zi plină, Petra e şi ea încântată. Aşa că abia aştept să continuăm şi vă recomand şi vouă să încercaţi. Nu vă lăsaţi copiii să crească fără să ştie pe lângă ce trec, zi de zi… Şi nu daţi vina pe timp pentru că şi acesta trece!

PS: Sper ca în curând să am şi impresiile Petrei, aşa mi-a promis! Şi cred că aţi observat că am inaugurat o nouă secţiune pe site, în care am adunat deja câteva articole dedicate copilăriei sau călătoriilor alături de cei mici.

Bine de ştiut, un buget orientativ, pentru un adult şi un copil:

Intrări:

Muzeul Cotroceni: 16 RON

Gradina Botanică: 7 RON – atenţie că serele sunt deschise doar până la 13:00, noi nu le-am mai prins.

Muzeul Rebreanu: 6 RON

Muzeul Minulescu: 6 RON

Patinoar: 45 RON (a apărut încă un adult aici, deci 2 adulţi şi un copil)

Masa restaurant: 50 RON

Cărti şi premii: la bunăvoinţa fiecăruia…

Articole din aceaşi serie:

Străin în oraşul meu prima zi

Străin în oraşul meu – ziua 2

Străin în oraşul meu – ziua 3

Străin în oraşul meu – ziua 4

Străin în oraşul meu – ziua 5

Străin în oraşul meu – ziua 6

Străin în oraşul meu – ziua 7

Străin în oraşul meu – ziua 8

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.