A treia zi pe pământ italian, în Serralunga d’Alba. E sâmbătă, deci este zi de mercato – de piaţă. Ne urnim cu greu din pat şi reuşim să ajungem în maşină într-un timp rezonabil. După aproape 15 minute suntem în Alba şi căutăm Mercati della Terra, locul în care producătorii locali îşi aduc marfa. Nu este un loc mare, sunt câteva tarabe la care găseşti legume, fructe, brânză şi salssice (cârnaţi). Să nu uităm că suntem în zona în care s-a născut mişcarea SlowFood.
Amintirea florilor de dovlecei mă urmăreşte de mulţi ani, să fie mai bine de 12, de când am avut primul contact cu ele, sub o formă simplă şi extrem de gustoasă – – pur şi simplu prăjite, pe undeva pe lângă Bari.
E greu să găseşti la noi aşa ceva, cu atât mai mult cu cât dovleceii noştri nu sunt zucchini lor.
Aşa că a fost primul lucru care mi-a atras atenţia – zucchini mici şi proaspeţi cu florile la purtător.
Ştiam că florile sunt foarte delicate, că trebuie preparate foarte repede că altfel le pierzi, se ofilesc şi nu mai au acelaşi gust. Nu am stat pe gânduri şi am trecut la fapte.
Am desprins uşor florile de pe dovlecei şi le-am scos pistilul. Nu e o operaţie foarte complicată, dar am avut la îndemână flori femeieşti (cu pistil) care sunt un pic mai mici decât cele bărbăteşti (cu stamine) şi trebuie să te porţi delicat cu ele. Ok, bun, şi cu cele bărbăteşti trebuie să faci la fel :).
Le-am spălat cu apă şi le-am presat uşor pe un prosop de hârtie.
Sunt multe tipuri de reţete care au la bază florile de dovlecei, mergând de la cele mexicane (flor de calabaza) – sub formă de supe şi quesadilla, la cele italieneşti – poate cea mai cunoscută fiind cea de pe lângă Roma – flori umplute cu brânză şi anşoa.
Evident am mers pe varianta italiană … cu ceva mici modificări datorate condiţiilor de lucru. Asta mai ales când mi-am dat seama că nu am făină, dar în schimb aveam mălai, şi nu aveam anşoa dar aveam un borcănel cu un pesto fresco foooarte bun.
Am amestecat cele trei tipuri de brânzeturi luate din piaţă – ricotta, un fel de telemea de ricotta şi o brânză de capră, un căţel de usturoi şi o lingură de pesto. Am desfăcut florile şi le-am umplut cu amestecul de mai sus, după care am răsucit uşor vârful florilor ca să închid umplutura, să nu mă trezesc că o ia la plimbare prin tigaie.
Aşezate precum sodaţii, le-am trecut printr-un ou bătut cu un pic de sare şi parmezan ras şi apoi le-am tăvălit prin mălai. Şi gata, mai aveam o etapă – prăjirea în ulei de măsline.
Le-am scurs de excesul de ulei folosind un prosop de hârtie şi … la masă. Sau aproape pentru că, nu-i aşa, ele sunt doar începutul.
Şi pentru îmi place varianta doi în unul, am folosit dovleceii rămaşi pentru a face repede pappardelle cu dovlecei şi trufe – suntem în Piemonte, într-o zonă renumită pentru vin, nocciole şi … trufe. La momentul respectiv am găsit trufe negre (Tuber Aestivum). Cele albe îşi au sezonul lor, mai spre iarnă.
Pastele proaspete au fost fierte în apă fierbinte sărată timp de 3-4 minute. Dovleceii se taie feliuţe subţirim subţiri de tot şi se călesc uşor în ulei de măsline şi o urmă de usturoi. După aproape 5 minute am amestecat un sfert de trufă sub formă de mici granule şi am mai ţinut un minut pe foc.
Ce mi-a plăcut a fost că feliuţele acelea mici şi subţiri de dovlecei şi-au păstrat textura, nu s-au înmuiat deloc, aşa că am avut ce să amestec cu pastele.
Am anticipat deja: amestec pastele cu dovleceii, adaug parmezan din belşug şi feliuţe subţiri de trufă peste ele.
Acum gata – poftă bună.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
