Cea mai frumoasă bucurie este cea de dinainte

Cea mai frumoasă bucurie este cea de dinainte

Când în toată casa începe să miroase dumnezeiește a cuișoare, scorțișoară, vanilie și ciocolată, masa, scaunele și toate dulapurile sunt pline de tăvi, platouri și tot felul de castroane și castronașe cu glazuri și cofeturi, de nu mai găsește omul un loc să stea, iar eu zumzăi mai toată ziua și aproape fără să conștientizez „Noapte de vis“, e clar, Crăciunul e tare aproape.

Există în țara mea cea nouă, două obiceiuri, care nu numai că mi s-au lipit de suflet, dar mi-au intrat de-a dreptul în sânge, astfel încât îmi este greu să-mi imaginez Crăciunul fără ele și când le vine timpul, deja mă cuprinde o neliniște nervoasă și cam exaltată, fac planuri, scormonesc prin rețete și cutii cu mirodenii, mă duc, vin, rostuiesc.

Întâi și întâi, îmi împodobesc masa cu o coroniță de Advent, numită pe germană Adventskranz.

Cuvântul „Advent“ își are originea în limba latină, provenind din expresia „advenire“ care s-ar traduce prin „sosire“, „așteptare“. Liber interpretat, Adventul (in germană Andventszeit), este timpul de pregătire dinaintea nașterii lui Isus Hristos și începe cu patru duminici înainte de săptămâna Crăciunului. Această perioadă, ca și cea de dinainte de Paște, ar trebui să fie o perioadă dedicată cugetării, reculegerii, regăsirii de sine.

Găsești coronița de Advent, în aproape toate casele, aceasta neavând doar scop decorativ, ci și o simbolistică deosebită, începând cu forma ei.

Cercul semnifică ciclicitatea neîntreruptă, raportată atât la om (viața și moartea) cât și la natură (întâlnirea dintre sfârșitul anului si începutul anului nou). În plus, verdele permanent al cetinii de brad, simbolizează viața și fertilitatea. În cele din urmă, cele patru lumânări, reprezintă nu numai cele patru duminici de Advent, dar și cele patru anotimpuri ale anului. Lumânările se aprind una după alta, în fiecare duminică de Advent: în prima duminică se aprinde una, în a doua se aprinde cea din prima duminică și una nouă, în a treia duminică se aprind trei, iar în a patra se aprind toate cele patru lumânări, acest ritual simbolizând creșterea luminii, ca expresie a emoției și bucuriei crescânde în așteptarea nașterii lui Isus.

De Crăciun, când toate lumânările ard, se consideră cercul vieții și al morții complet, un nou ciclu începând odată cu nașterea Luminii.

Cam în a doua duminică de Advent, se intră în febra celui de-al doilea obicei, despre care vreau să îți povestesc: prepararea prăjiturelelor de Crăciun, numite Weihnachtsplätzchen.

În Germania (ca peste tot probabil), tot ce este făcut în casă, de mâna omului, este foarte prețuit.
De aceea, unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poți face, este o punguță cu aceste prăjiturele, vrăjite prin magia mâinilor proprii, frumos legate cu funde colorate și însoțite de felicitări minuscule (dar cu cuvinte mari, se înțelege de la sine).

Dacă ai mulți prieteni, vecini sau cunoscuți, cărora vrei să le dăruiești din aceste mici bijuterii, sau dacă pur și simplu nu poți să te oprești după două, trei rețete, devenit dependent de mirosul din bucătăria ta, dar și de plăcerea de a le dichisi, trebuie să știi că o să dureze în jur de 10 zile până ai să fii gata. Cel puțin așa durează la mine! Eu fac în fiecare an 10-12 feluri diferite de prăjiturele, celor mai multe dintre ele fiindu-le absolut fidelă, cel puțin unul sau două însă, fiind înlocuite anual de unul sau două feluri noi.

Încep întotdeauna cu acestea de mai jos. Pregătirea lor nu îți ia atât de mult timp pe cât își ia ornarea lor, dar este un exercițiu foarte bun de răbdare și dăruire, pentru că până sunt gata, trebuie fiecare în parte mângâiate de mai multe ori.

Dacă ai însă ajutoare mici prin casă, este o plăcere să munciți împreună și, cântând și povestind,
nici nu veți observa când a trecut timpul și prăjiturelele și-au căpătat costumația festivă.

Nu mi-am propus aici, să îți povestesc despre ingrediente, rețete și procedee, îmi doresc doar să îți arăt un pic metamorfoza lor, să te fac să-ți amintești de arome de mult știute și să îți fac poftă de Crăciun!

Următoarele două rețete sunt cele la care „valorific“ albușul de ou, toate celelalte fiind făcute din aluaturi la care se folosesc doar gălbenușuri.

Cu băieții ăștia de mai jos sunt cam neîndurătoare, îi înmoi întâi cu capetele în baie de ciocolată și apoi îi dau prin fistic măcinat mare, dar ei suportă cu stoicism tratamentul, pentru că altfel cum ar putea căpăta frizurile astea moderne?

Prăjitura aceasta ar putea fi numită „Prăjitura celor o mie de puncte“, pentru că, sunt cam o mie de puncte pe care trebuie să le faci cu mare grijă (eu nu folosesc o unealtă de bucătărie, ci o seringă obișnuită de 5 ml, pentru că diametrul vârfului este perfect pentru acestă activitate) până sunt toate gătite și tava arată ca o grădină în miniatură.

Următoarea este la fel de pretențioasă și delicioasă, cu umplutură de marțipan amestecat cu gem de caise. Eu am adaptat rețeta și pun și cacao la umplutură, pentru că îmi place contrastul culorilor.

Ochii ăștia mă fac mereu să râd, au parcă ceva din caracterul meu.

Biscuiții sunt un deliciu fin cu portocale,

iar nota amăruie a cornulețelor cu cappuccino întregește paleta celor mai rafinate pretenții.

Toate aceste prăjituri pot fi păstrate timp mai îndelungat (3-6 săptămâni), aromele lor dezvoltându-se armonios, zi după zi, prăjituricile devenind cu atât mai irezistibile cu cât… sunt mai puține.
Da, da, aș vrea eu să-l cunosc pe acela care le păstrează 6 săptămâni!

Oricum, până le dăruiești sau le savurezi împreună cu cei dragi, le poți păstra în cutii de metal, în locuri răcoroase, cel mai bine împreună cu surioare din același fel. Aceste cutii, care de obicei sunt în seturi de câte trei, având dimensiuni care le permit să se ascundă una în alta, pot fi folosite, pe lângă punguțele de care vă spuneam, pe post de „ambalaj“ pentru cadou.

Asta ar fi, sper că te-am convins să faci loc în viața ta cel puțin încă unui obicei și să te gândești cu bucurie la Crăciun, chiar dacă perioada de dinaintea sărbatorii este, uneori, una plină de responsabilități. Nemtii spun: Cea mai frumoasă bucurie, este cea de dinainte!
Îngerașul ăsta să te însoțească pretutindeni!

Să te cuprindă magia sărbătorilor minunate care ne așteaptă și nu uita: cele mai frumoase daruri sunt cele în care ascunzi o picatură din sufletul tău!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania. Despre ea spune: "Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.