ComplexuI balnear Napfényfürdő Aquapolis şi o scurtă plimbare prin Szeged, 2015 vs. 2012
Noiembrie 2012 – „Mergem să ne dăm pe tobogan? Mergem să ne dăm pe tobogan?”, am întrebat eu aproape ţopăind în apa caldă de o culoare îndoielnică. Tot grupul intrase deja într-o relaxare inertă, iar privirile exprimau un refuz categoric, dacă mai exprimau ceva. M-am resemnat, am ieşit din apa termală maronie, dar binefăcătoare, şi m-am îndreptat singură spre ceea ce se spune că e cel mai lung tobogan cu apă din Europa. M-am dus până la liftul care te urcă sus şi hopa! Surpriză. O mătură pusă de-a curmezişul bloca intrarea şi anunţa sfârşitul programului. Nu cred că aş fi vrut să încerc să mă dau pe cel mai lung tobogan cu apă… fără apă, aşa că nu am insistat şi m-am întors să zac şi eu, alături de ceilalţi, în bazine.
Am ajuns destul de târziu şi, după vizita oficială prin spaţiul uriaş al băilor, pe lângă toate piscinele, bazinele, saunele, cabinetele de tratament sau masaj, tot felul de spaţii de joacă pentru copii, diferenţiate pe vârstă, spaţii de relaxare şi aşa mai departe, a mai rămas prea puţin timp pentru odihnă. Totul s-a succedat atât de repede, încât nici fotografii nu am apucat să fac. Sigur mai ajung eu pe aici, mi-am spus.
Iunie 2015 – “Mergem să ne dăm pe tobogan? Mergem să ne dăm pe tobogan?” m-a întrebat în mod obsesiv Petra, în timp ce eu încercam în zadar să-mi revin şi să-mi găsesc puterea de a merge împreună cu ea la bălăceală. Mi-am dorit încă din 2012 să revin alături de familie la Aquapolis în Szeged şi iată, eram acolo, incapabilă să mă bucur, măcar acum, de toate atracţiile acvatice. Nu mă simţeam bine şi tot ce îmi doream era un somn, noroc cu tati care era gata de distracţie. Aşa că au plecat împreună, gata să încerce toate toboganele şi piscinele.
Puţin mai târziu, când mi-am revenit şi eu, am mers la saune şi m-am programat la un masaj, ah, ce masaj, îl voi ţine minte o viaţă!
O plimbare prin Szeged
Szeged este unul dintre oraşele acelea pe lângă care trecem mereu grăbiţi, fiind totodată departe şi aproape, aşa cum spuneam acum ceva vreme, în articolul Atunci când departe e foarte aproape. Se află la 660 km de Bucureşti, 530 km de Braşov, 330 km de Cluj sau 110 km de Timişoara.
Ideal ar fi să faci aici o pauză, să îţi rezervi măcar o zi pentru plimbare şi alta pentru bălăceală. Da, o să îmi spui că în ritmul acesta nu mai ajungi niciodată unde ţi-ai propus dar poate că, odată şi odată, nu îţi vei mai propune să traversezi Ungaria într-o zi, ci vei alege, dintre toate propunerile de băi termale pe care le avem deja pe blog, pe acelea care ţi se par cel mai potrivite, îţi vei acorda puţin timp pentru tine, pentru sănătate, pentru relaxare.
Revenind la Szeged, la o primă vedere şi o prea scurtă şedere, mi s-a părut un oraş care chiar merită atenţia unui călător, cu parcuri, cu multe clădiri care impresionează prin arhitectura lor (exemple încântătoare de Art Nouveau), cu statuile, cu poveştile sale culturale şi cu o zonă pietonală elegantă. Capul lui Klebelsberg, reformator al culturii ungare, răsare peste un monument simbolic puţin ciudat, alcătuit din cărţi. Despre domul din Szeget ne-a spus ghidul nostru, chiar înainte de a-l vedea prima dată, că e copleşitor şi aproape kitsch. Tind să fiu de acord, dar nu sunt suficient de pregătită ca să fiu sigură de asta și nici nu pot nega faptul că e impresionant. Se pare că e una dintre cele mai mari catedrale din Ungaria.
Dacă prima vizită pe care am făcut-o în oraş a fost pe o vreme întunecată de toamnă, în care imaginile nu ar fi fost prea convingătoare, a doua, în plină vară, mi-a dezvăluit un oraş luminos, activ şi foarte bogat, din punct de vedere cultural. Dincolo de asta, am admirat pistele de bicicletă de pe pod, oamenii ieşiţi la o întâlnire romantică sau la o şuetă cu prietenii, pe malul Tisei. Oraşul se vede şi mai frumos de la bordul vasului cu care se poate face o scurtă croazieră, o bună ocazie să descoperi căsuţele de poveste înşirate la mal şi să îţi spui: uite aşa aş vrea şi eu o casă de vacanţă! Imaginile de mai jos vor vorbi de la sine și vor cuprinde, atât cât este posibil, unele dintre cele mai importante atracții din oraș (citește și explicațiile de sub ele).
Mă opresc aici şi te mai las şi pe tine să mă completezi, să îmi spui ce altceva mai merită văzut, făcut sau ştiut despre Szeged. Sau să mergi până acolo şi să îmi spui după aceea cum a fost.
Detalii:
Bălăceală: Mai multe detalii şi preţuri vei găsi pe website-ul disponibil în limba română, chiar dacă te vei amuza puţin la denumiri precum: „wellness domol” sau „bazine de relevare”.
Cazare: Noi am stat la Forras, un hotel foarte bun care este lipit de complexul termal şi care oferă în preţul cazării şi accesul la bălăceală.
Mâncare: Am mâncat bine la Port Royal Étterem, lângă teatru şi la Halászcsárda, în P-ta Roosevelt, cu o frumoasă vedere către pod.
Citeşte şi despre băile de la: Mako, Miskolctapolca, Gyula, Eger, Kecskemét, Szeged.
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca și Roxana Farca
Ambele vizite au fost posibile cu îndrumarea și susținerea Oficiului de Turism al Ungariei. Opiniile, entuziasmul și aprecierea pe care o avem pentru Ungaria sunt personale.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
