Se pare că România ar număra peste 12 000 de peşteri. Chiar dacă nu toate se pot vizita, cifra este cu adevărat impresionantă. Cât priveşte masivele muntoase în care se găsesc peşteri, Apusenii sunt în capul listei cu cca 4 000 de peşteri. Despre câteva ţi-am povestit deja: Gheţarul de la Vârtop, Poarta lui Ionele, Ghețarul de la Scărişoara, Peștera Urșilor. Despre altele îţi voi povesti în cele ce urmează, astfel încât atunci când vei merge şi tu să le vezi să ai toate informaţiile necesare.
Peştera Polovragi se află pe Cheile Olteţului din comuna Polovragi (între Horezu și Baia de Fier), judeţul Gorj. Drumul forestier care duce în chei porneşte din spatele Mănăstirii Polovragi, iar accesul se poate face şi cu maşina. O mică atenţionare: peste tot sunt semne care te avertizează cu privire la căderile de pietre, iar pe drum găseşti tot felul de bolovani mai mari sau mai mici care s-au desprins din stâncă. Drumul este destul de circulat şi chiar m-am mirat, date fiind accidentele din ultima vreme.
Soarele ne-a însoţit până la intrarea în chei, razele sale nemaiputând pătrunde în spaţiul îngust străjuit de peretele înalt de stâncă al Munţilor Căpăţânii pe partea dreaptă şi de pădurea deasă de pe versantul Parângului din stânga, în care am ochit nişte capre negre bine camuflate de frunzişul copacilor. M-am străduit să le prind într-o poză, însă erau departe.
Până să intrăm în peşteră, ne-am plimbat puţin prin chei, care au o lungime de 2 km. Am avut o senzaţie puţin claustrofobică din cauza peretelui înalt care pare că vine peste tine, dar şi de albia adâncă a Olteţului situată la cca 12 m faţă de drum. Peştera se află la aproximativ 200-300 de metri de la intrarea pe chei, pe partea dreaptă.
Peştera Polovragi este una dintre cele mai lungi peşteri din România, având 11 km dintre care doar 600 m sunt vizitabili, restul fiind rezervaţie unde accesul este rezervat doar speologilor. Intrarea are cca 10 m înălţime şi 8 m lăţime. Temperatura este constantă (9 grade) şi gradul de umiditate ridicat, dovada fiind numeroasele scurgeri şi acumulări de apă din interior. Peştera este amenajată, având ghid şi sistem de iluminare. Am admirat entuziasmul şi pasiunea ghidului, Felicia Bantea, care ne-a spus o grămadă de lucruri interesante despre peşteră şi legendele sale, dar şi despre coloniile de lilieci, al căror număr a crescut semnificativ în ultimii ani.
Denumirea de Polovragi se referă la planta polvragă folosită de vraci (medici-preoţi) ca remediu împotriva bolilor. Peştera Polovragi mai este cunoscută şi ca peştera lui Zamolxis sau peştera lui Pahomie. Se spune că Zamolxis locuia în această peşteră, folosind-o şi ca o cale de acces către Sarmisegetusa. Pahomie a fost primul preot călugăr al Mănăstirii Polovragi care se retrăgea în peşteră să mediteze. Tot el a fost cel care a folosit peştera pentru adăpostirea refugiaţilor. Se presupune că el este autorul imaginii cu negru de fum înfăţişând moartea, care poate fi văzută pe unul dintre pereţii peşterii. Imaginea a fost interpretată ca un avertisment pentru cei ce doreau să se aventureze mai departe în peşteră.
O legendă celebră este cea care spune că dacii şi-au ascuns comorile aici, ceea ce a stârnit imaginaţia multor entuziaşti care au dat târcoale locului în speranţa că vor găsi bogăţii ascunse.
De-a lungul galeriei turistice pot fi văzute mai multe formaţiuni cu nume interesante: Scaunul lui Zamolxis (pe care ar fi stat zeul însuşi), Cuptorul Dacic în care s-au găsit urme de ardere a plantei polvragă, Izvorul Speranţelor, despre care se spune că nu seacă niciodată, Bolta Însângerată al cărei nume provine de la infiltraţiile cu argilă produse în urma ploilor, etc.
Chiar dacă eu n-am reuşit să fac prea multe poze, îţi poţi face o idee despre frumuseţea acestei peşteri accesând acest link unde vei găsi mai multe imagini.
Bine de ştiut:
- Biletul costă 5 lei pentru adulţi şi 2,5 lei pentru elevi şi studenţi;
- Taxa foto este 5 lei;
- Programul este 10-19 de marţi până duminică (în perioada de vară care începe cu luna mai) şi 10:30-16:30 de vineri până duminică (în lunile de iarnă). În perioada decembrie-februarie, peştera nu se vizitează deloc, galeria turistică devenind loc de hibernare nu doar pentru lilieci, ci şi pentru vulpi şi lupi. Începând cu luna martie, liliecii sunt treziţi progresiv din hibernare, peştera putând fi vizitată doar în weekend-uri;
- Accesul se face din oră în oră, un tur complet al galeriei turistice durând aproximativ 45 de minute.
Citește și despre alte peșteri din România:
Ghețarul de la Scărişoara
Ghețarul de la Vârtop
Peștera Muierilor
Peștera Urșilor
Poarta lui Ionele
Șugău
Valea Cetății
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
