Acum aproximativ o lună aterizam într-o Germanie mohorâtă şi rece, cu o primă destinaţie strălucitoare în cap: Potsdam. Fusesem invitată de Biroul Naţional de Turism al Germaniei într-o scurtă călătorie dedicată descoperirii câtorva dintre multiplele situri UNESCO din regiunea Potsdam-Dessau-Weimar.
Alaltăieri a avut loc în Bucureşti o conferinţă de presă organizată de acelaşi Birou de Turism, în cadrul căreia am aflat câteva date interesante despre turismul în Germania. Deşi la diferenţă de o lună, cele două evenimente se leagă astăzi într-o binevenită introducere care mă îmi va servi drept punct de start pentru trilogia impresiilor de călătorie în cele trei oraşe pe care le-am amintit deja mai sus.
%%Germania e pe
locul doi
în preferinţele
turiştilor români.%%
„Germania e pe locul doi în preferinţele turiştilor români.” O afirmaţie care a stârnit întrebări şi îndoieli, opinii pro şi opinii contra. „Tu pe ce loc ai Germania?” am întrebat şi eu pe facebook. Nu m-a mirat să aflu că, cel puţin printre cititorii şi cunoscuţii noştri, Germania poate fi chiar şi pe locul 1. Dar e adevărat că luat în ansamblu, în masa de bobor care preferă un sistem cu „dă-mi mult de mâncare şi o mare”, o astfel de afirmaţie pare cel puţin curajoasă. Germania vorbeşte despre UNESCO (şi are 38 de astfel de situri), despre turism cultural, despre sustenabilitate şi experienţe în natură, concepte care par a nu se potrivi foarte bine pe profilul de Mitică Grataragiu.
Această poziţie în clasament, după Ungaria care pare să ocupe primul loc, poate fi criticată, fiind vorba de număr de înnoptări nu de turişti (cifre furnizate de Institutul Federal de Statistică) din care o parte o ocupă şi turismul de afaceri. Dar dacă ne gândim că pensiunile nu raportează în aceeaşi manieră ca hotelurile, că mai sunt încă români care merg la rude şi la prieteni acasă, cred că realitatea nu este mult deformată. Şi cred cu tărie că Germania este o ţară care merită străbătută dintr-un colţ în altul şi descoperită de la marile oraşe până la micile şi fascinantele sate.
Germania a fost dintotdeauna un simbol al corectitudinii şi al lucrului bine făcut, există nenumărate mărturii chiar pe tărâm românesc. Cu aceeaşi temeinicie se lucrează şi la consolidarea şi promovarea imaginii de ţară, la planificarea temelor turistice, acestea fiind stabilite pe termen lung. Am aflat deja că 2014 va sta sub titlul „Patrimoniul cultural mondial UNESCO – turism cultural și natural durabil”, ba mai mult, se vor aniversa cei 25 de ani de la căderea zidului Berlinului. În 2015 atenţia se va muta spre mediul rural, pe tradiţii şi obiceiuri, plus ceva trasee pitoreşti. 2016 va fi anul călătoriilor în inima naturii, în timp ce 2017 se va axa pe călătorii religioase.
Cu aşa un plan se pare că vom avea din ce în ce mai multe motive să mergem în Germania sau mai bine spus să conştientizăm cât de multe experienţe avem de încercat. Să nu uităm că, până în 2014, ne aflăm încă în 2013 şi încep târgurile de Crăciun, cu nimic mai prejos în Germania faţă de alte ţări. În Quedlinburg există un eveniment numit Adventul din curte, în cadrul căruia 19 curţi în mod normal ferecate se deschid lăsându-te să descoperi ziduri vechi şi o istorie de peste 1000 de ani. Un alt eveniment inedit, dar care nu are legătură cu sărbătorile, are loc la Hamburg unde începând cu 1 decembrie se poate urmări live, pe un ecran imens, istoria oraşului. Dar nu este orice fel de proiecţie, ci un show cu nisip, lumină şi muzică, de Artista Anne Loper (mai multe detalii şi un video aici).
Ca ultimă idee, am primit o broşură cu trasee de mers pe jos prin Germania care m-a cam pus pe gânduri. E şi în varianta online, poţi să vezi şi tu aici.
Şi n-am pomenit nimic de oraşele mari, ai observat? M-am întins la vorbă dar mă opresc acum şi promit să mă ocup cât de curând de impresiile de la Berlin, despre care nu am apucat să scriu nici până acum, apoi de cele trei oraşe din trilogia de mai sus plus alte multe locuri pe care le-am parcurs cam pe repede înainte şi contrar felului meu de a călători, e drept. Dar tot sunt experienţe ce merită împărtăşite, fiecare în parte.
Poţi citi aici articolele:
Potsdam, oraşul grijilor pierdute
Dessau, Bauhaus vs Grădini şi Palate
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
