Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci când am aterizat pe aeroportul din Bucureşti care este cuvântul sau senzaţia care îmi vine cel mai puternic în minte după cele 9 zile petrecute la Barcelona, aş fi răspuns: culoare. Nu ştiu dacă timpul va aşeza altfel impresiile şi amintirile, cert este că şi acum, când închid ochii şi încerc să-mi aduc aminte cum mă simţeam la Barcelona, privirea mea interioară se inundă în multicolor – de la culoarea răsăritului pe mare până la magazinele cu pantofi în sute de nuanţe sau omniprezentul Desigual, de la abundenţa de fructe şi alte bunătăţi proaspete din pieţe până la mozaicurile din cele mai frumoase clădiri pe care le-am văzut vreodată. Dacă Gaudi spunea că în natură nu există linii drepte, pot să completez şi eu că în natură există multă culoare. Şi dacă există un oraş mare care să se apropie cel mai mult de natură, acesta este unicul sau unica Barcelona. Chiar, oare ce gen are Barcelona? În natură masculii sunt cei mai coloraţi. Speciile pe două picioare au răsturnat însă ordinea, iar femeile au devenit cele mai colorate. Şi pentru că oamenii locuiesc în oraşe, voi alege genul feminin pentru Barcelona cea pe care am iubit-o din prima clipă şi pe care o voi visa mereu în culori.
M-am înşelat când am spus că Barcelona e verde. Glumesc, ştii bine la ce m-am referit atunci şi am avut dreptate, Barcelona este cel mai verde oraş în care am avut eu, până acum, ocazia să ajung. Visez la Copenhaga şi alte oraşe la fel de interesate în promovarea şi implementarea unui stil de viaţă sănătos, la oraşe care chiar fac ceva în această privinţă, aşa cum face Barcelona. Dar să mergem mai departe de culoarea verde şi, pentru început, să hoinărim şi să facem câteva opriri, pline de culoare, prin Barcelona.
În Barceloneta lumea iese la alergat de dimineaţă. Dar trebuie să ştii că în Barcelona dimineaţă înseamnă ora 8, pentru că atunci răsare soarele, cel puţin în februarie. Nu aveam bucurie mai mare decât să combin efortul cu aerul proaspăt al mării şi cu nuanţele roşiatice care îmbrăcau peisajul, la acea oră.
Apoi am mai citit pe undeva că în Barcelona e cel mai frumos şi albastru cer. Se confirmă.
Tot acolo, s-a întâmplat să avem apartamentul nostru închiriat chiar lângă piaţă. O explozie de culoare şi vitamine, la prima oră, nu strică nimănui.
Nici nu plecam bine de acasă, în explorarea oraşului, că ne şi întâmpina zarva papagalilor în copaci. Papagali cât se poate de adevăraţi şi de verzi. Mulţi şi gălăgioşi.
Tot cât se poate de verzi erau şi o parte din copaci. Mare lucru pentru noi, veniţi dintr-un februarie cu multă zăpadă şi minus 12 grade.
Am dat totuşi şi de alb, dar nu sub formă de zăpadă, ci sub formă de flori de măr. Cu parfum la pachet cu tot, păcat că nu-ţi pot transmite asta!
Am mai găsit alb şi în casele lui Gaudi, albul din voltele catalane sau din moţurile de pe Casa Mila. O parte din ele au fost îmbrăcate în mozaic alb, pentru a profita de lumina care se reflectă în ele, mereu altfel, în funcţie de vreme, momentul zilei şi aşa mai departe
Cotrobăind pe străzile apăsate de ziduri vechi, prin cartierul vechi (de la El Born până la Cartierul Gotic sau Raval), era cât pe ce să credem că asta e partea gri a oraşului. Un magazin cu pantofi coloraţi ne-a scos imediat din minte ideea asta absurdă, urmat de o galerie de artă, o renumită cârciumă modernistă şi lista ar putea să continue, dar mai las şi pentru altădată.
Prânzul ne-a prins iar la piaţă, în şi mai renumita Boqueria, de pe Rambla. Culoare, culoare şi iar culoare. Şi mulţi şoricei în stomac, e drept că mai interesaţi de nuanţele aromelor decât de nuanţele culorilor.
Apoi, cu burţile puse la cale am putut să ne bucurăm şi mai tare de culorile îndrăzneţe afişate de clădirile ce fac parte din curentul „modernista”, un art nouveau al Spaniei care nu se limitează doar la Gaudi. Iată câteva minunate exemple, deocamdată.
Nici noaptea nu s-a lăsat mai prejos, arătându-ne o Barcelona mai caldă, cu nuanţe de galben şi portocaliu, proiectate, eventual, pe un cer şi mai albastru la ora pe care fotografii o aşteaptă cu drag şi o numesc chiar aşa: ora albastră.
Tot Gaudi spunea că lumina face parte din arhitectură. De aceea, atunci când aşeza culorile, avea grijă şi la felul în care acestea se închid sau se deschid în funcţie de cum intră lumina pe fereastră.
Culorile devin astfel, ele însele, arhitectură pură. O arhitectură menită să bucure sufletele şi să facă orice zi mai frumoasă, atât timp cât ţii ochii deschişi sau cât îi închizi pentru a-ţi aminti de Barcelona.
Care este cuvântul tău pentru Barcelona? Împărtăşeşte-l cu noi!
NOU!
Planifici o vacanţă la Barcelona? Întreaga călătorie şi toate impresiile din Barcelona, în varianta completă, plus multe sfaturi, ponturi şi idei, se află în Ebook-ul Secretele Barcelonei. Dă click pe imaginea de mai jos, pentru mai multe detalii.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
