6 zile pe Rin (6)

 Fortăreţa Ehrenbreitstein sau ce se poate face dintr-o închisoare?

În epocile cu războaie, cuceriri şi înfrângeri, nu numai oamenii aveau de suferit ci şi clădirile care scăpau „cu viaţă”. Peste moschei (la Cordoba în moschee) s-au construit biserici creştine, La Constantinopol, Sfânta Sofia a devenit moschee, Napoleon a adăpostit cai in Prado, sovieticii au făcut din biserici depozite. La Viena, fostele grajduri imperiale au fost transformate într-un mare complex cultural, MuseumsQuartier.

Pivniţele au devenit restaurante şi cluburi, castelele, hoteluri, centre culturale, aziluri de bătrâni. La Helsinki şi Luzern, penitenciare au devenit hoteluri. La Moscova, datorită crizei de spaţiu, se preconizează transformarea unor închisori în hoteluri şi spaţii de birouri. Multe se pot face dintr-o clădire bine construită şi rezistentă.

La Koblenz, deasupra Rinului şi Moselei, era o fortăreaţă care a rezistat multor atacuri, Ehrenbreitstein. Locuită de 4000 de ani, a fost reşedinţă aristocratică, fortăreaţă medievală, castel de apărare, reşedinţă barocă fortificată distrusă de francezi, reconstruită de prusaci începând cu 1817. A fost un important punct militar şi închisoare. A devenit un mall al muzeelor, ca MuseumsQuartier al Vienei.

Ziduri înalte, groase, severe, posturi de control, pod mobil, tuneluri, şanţuri, cazemate, forturi mai mici, bastioane, spaţii de depozitare, curţi interioare, curtea superioară, linii de apărare subterane, reprezentau multe posibilităţi de apărare de orice atac din exterior sau interior. Este o construcţie grandioasă, sumbră, nu impresionează prin frumuseţe ci prin soliditate. Totuşi, arta de a aşeza pietrele în acele ziduri este remarcabilă.

Ziduri cetate
Ziduri cetate
Curte interioară
Curte interioară

Restaurată recent, fortăreaţa conţine în prezent exponate organizate în trei direcţii, care se întrepătrund:

Pace –  în trecut şi în prezent: Casa  Fotografiei (aparate şi fotografii din diferite epoci), Casa Plăcerii Gustului (dezvoltarea viticulturii, vinotecă, bar), grădinile de legume şi flori de pe metereze, restaurantul Casino, Capela. Din Curtea Superioară se vede panorama oraşului, Rinului, Moselei şi întâlnirea lor la Deutsche Eck. Abia de aici se percepe unghiul ascuţit, de pământ, reper între două ape, cu monumentul lui Wilhem I.

Deutche Eck și monumentul lui Wilhem I
Deutche Eck și monumentul lui Wilhem I
Petrecere aristocrată
Petrecere aristocrată
Joc de cărți
Joc de cărți
Fotografii moderne
Fotografii moderne

Epocile trecute sunt evocate prin cum arătau bucătăriile, cămările, alimentele, vesela, îmbrăcămintea, ocupaţiile celor bogaţi şi celor mai puţin bogaţi.

Război – componentele întregii construcţii, tunuri, Monumentul Ostaşului German,  Armureria,  casetele cu pistoale.

Tun 2

Tun 1

Istorie –  Casa Arheologiei (urme ale civilizaţiei romane şi autohtone, vase, unelte, fragmente de schelete de oameni si animale), singura cu supraveghetor şi instalaţie video. Celulele de închisoare reconstituite (la Pompei erau paturi din piatră, pentru sclavi, aici, deţinuţii aveau parte de acest mobilier din lemn cu „pernă” din acelaşi material), paznici din ceară, expoziţia privind istoria fortăreţei (în Turm Ungenannt); în spaţiul destinat locuinţei directorului închisorii era mobilier prezent încă la bunicii şi străbunicii noştri. Dintre expoziţiile de fotografii din diferite epoci, una prezenta evoluţia arhitecturii oraşului Koblenz. O capelă şi o biserică există încă.

Celulă deținuți
Celulă deținuți

Sunt trei căi de a ajunge la fortăreaţă; cea mai spectaculoasă, din Deutsche Eck, telefericul ce trece pe deasupra oraşului (13,5 euro adulţi). Mai modestă, de la baza colinei, Sesselift, (automat, 6 Euro). Cu maşina personală pe şosea tot înainte de la Sesselift, apare indicator, pe stânga, este parking automat. Se oferă gratuit hartă şi materiale informative. Totuşi, am invidiat grupurile cu ghid, deşi ne-am descurcat binişor până la urmă. Există şi audioghid iar pe traseu puncte de ascultare.

Ehrenbreitstein face parte din viaţa oraşului ; după 18:00 intrarea este liberă până la miezul nopţii. Aici au loc concerte, tocmai se monta o scenă. Lângă fortăreaţă este un parc pentru copii şi o parcare.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.