7 oaze lângă mare și-ncă una mai încolo

Acum vreo câteva milioane de ani, în Cretacicul inferior, pe când eram copil şi mă duceam la mare, marea avea gust de pepene cald, plastic, tabere la Năvodari şi discoteci de copii. Mai încolo, prin tinereţe, când scoarţa pământului încetase să se mai frământe atâta, marea avea gust de discoteci de oameni mari, rockoteci şi de bancuri pe tema : O fată s-a dus la mare. Nici ea nu s-a odihnit...* Apoi am descoperit staţiunile de tineret care se metamorfozau de la an la an fiecare într-altceva. Ba au venit maneliştii peste staţiunea de tineret, ba familiştii peste staţiunea de nudişti, ba eu mai ştiu. Marea era tot aia, alta nu ştiam. Cu mirosul ei de alge moarte, scoici eşuate, nisip chinuit şi piele însorită. Apoi mările mi s-au albăstrit, s-au făcut pe rând turcoaz, mai reci, în nord, mai ciorbe, în sud. Pe-a noastră o lăsasem deoparte. Că e aici aproape, am eu timp s-o văd... şi-apoi vezi? Nu mai avea culoarea potrivită, nisipul civilizat şi vizitatorii curaţi. O să m...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.