Transilvania pe bicicletă (1)

Când m-am uitat prima dată pe programul vacanţei pe bicicletă în Transilvania medievală, primit de la CarpatBike, am zis, în cea mai pură şi românească limbă: „no f#*%!”g way, nu cred că o să pot”. Scria negru pe alb: în jur de 300 de kilometri în 7 zile. Îl ţin minte şi pe Alex, cocoţat în vârful patului cum era, la şedinţa noastră de seară, afirmând cam acelaşi lucru: „Nu o să poţi face tu atâţia kilometri pe bicicletă!” Asta a apăsat fix pe butonul potrivit, acela care mă enervează suficient de tare încât să mă ambiţioneze. Noi, femeile, avem un manual mai complicat de utilizare, nu încerca să înţelegi mai mult de atât: m-am hotărât să merg şi să fac tot ce pot ca să mă bucur de prima mea tură mai lungă pe bicicletă, prin România.

Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat că majoritatea participanţilor, despre care ştiam deja că vin din Statele Unite, aveau peste 60 de ani. Îţi spun de la început că m-au umilit la drum, fără doar şi poate. Am mai dat eu vina pe pozele care mă făceau să întârzii şi să fiu mereu în urmă, dar adevărul adevărat e că nu puteam ţine pasul cu ei şi am şi profitat de fotografii ca să-mi mai trag sufletul.

Dincolo de asta, a fost o experienţă în sine să-i ascult pe aceşti oameni vorbind cu entuziasm despre România şi despre ceea ce vedeau, pe drum. I-am observat bucurându-se de întâlnirea cu fiecare meşteşugar pasionat de munca lui, fiind curioşi, punând întrebări, lăudând şi mulţumind pentru tot ceea ce primeau, indiferent dacă era un fel senzaţional de mâncare, o experienţă nouă sau o mână de ajutor. Îmi vei spune că aşa sunt americanii, că se ascund sub poleiala unei politeţi de care nu trece prea des adevărul, dar nu te voi crede. Privind prin ochii lor, mi-am dat seama că nu aveau niciun motiv să se prefacă. Peisajele au fost minunate, bucatele au fost la înălţime, oamenii întâlniţi pe drum calzi şi prietenoşi, cazările originale şi serviciile impecabile. Programul conceput de CarpatBike e de-a dreptul perfid: te ajută să descoperi România în straiele sale cele mai frumoase, punând în acelaşi timp accentul pe valorile româneşti şi neabătându-se de la principiile unui turism sustenabil, responsabil . O astfel de experienţă îţi ridică standardele şi dă dependenţă – îţi trece prin cap că nici nu ai mai putea călători altfel. După câteva zile i-am întrebat şi pe colegii mei de drum dacă zilele petrecute în România au fost sub sau peste aşteptări. Cu toţii au fost mai mult decât încântaţi, dar ştii când am fost cel mai mândră? Atunci când una dintre doamne mi-a spus că a fost foarte aproape de ceea ce şi-a imaginat. E o dovadă că îţi pasă suficient de mult de o ţară, atunci când te documentezi temeinic înainte şi treci de clişeele obişnuite.

transylvania-by-bike-2276

transylvania-by-bike-3047

transylvania-by-bike-2802

Cât despre mine, ar suna exagerat să spun că am trăit o experienţă care mi-a schimbat complet viaţa sau modul de a călători – aici, în LumeaMare, de mult tot testăm şi promovăm mijloace lente şi alternative de deplasare, de la bicicletă, cai, bărci şi, nu în ultimul rând, propriile picioare. Acum aproape trei ani am hotărât că stilul meu de viaţă se va schimba şi că mişcarea va ocupa un loc mult mai important, printre treburile şi responsabilităţile zilnice. Nu m-am transformat într-un atlet, dar ştiu că am progresat. Însă în momentul în care am privit oamenii aceştia plini de energie, capabili să zboare peste un ocean pentru a veni pentru o săptămână în Transilvania, iar săptămâna aceea să o petreacă în mod activ, pedalând şi înfruntând orice vreme, noroi sau oboseală, am înţeles că nu sunt complet nebună şi că ceea ce simt eu acum, la peste 40 de ani, e corect: depinde de noi să trăim frumos o a doua tinereţe. Nu avem decât două condiţii de îndeplinit: să ne mişcăm în continuare şi să fim sănătoşi, nevoi strâns legate între ele, nu e aşa?

N-aş fi putut începe poveştile din Transilvania pe bicicletă fără să-ţi împărtăşesc aceste gânduri. Urmează mai multe articole şi jurnalul călătoriei din care vei avea ocazia să afli cum am petrecut săptămâna, ce locuri am descoperit sau revăzut, ce bunătăţi am degustat, ce peisaje m-au cucerit, când mi-am învins oboseala şi când am abandonat, dar şi de ce aş mai repeta asta oricând.

transylvania-by-bike-2070

De un lucru sunt convinsă: Transilvania se poate cunoaşte cel mai bine pe bicicletă. Ce vorbesc eu aici, nu doar Transilvania, ci toată #EcoRomânia*!

Continuarea aici.

transylvania-by-bike-2414

transylvania-by-bike-2855


*Nu uita că am dedicat anul acesta României şi că poţi să ne urmăreşti paşii în social media, urmărind hashtagul #ecoromania. Ne pregătim foarte curând de noi aventuri.

Mai multe fotografii din Transilvania se vor adăuga treptat şi în albumul de pe facebook.

Citeşte şi:

Transilvania pe bicicletă (2): Braşov – Tălişoara

Transilvania pe bicicletă (3) – Tălișoara – Viscri

Transilvania pe bicicleta (4) – Viscri – Sighișoara

Transilvania pe bicicletă (5) – Sighișoara – Cund

Transilvania pe bicicletă (6) – Biertan – Sibiu

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.