Slow Travel: inspirație pe îndelete (1)

Călătorii lente sau călătorii pe îndelete – iată două moduri de a traduce ”slow travel” care nu reușesc să sune la fel de bine ca varianta în engleză. Chiar dacă prefer întotdeauna termenii românești, acolo unde există, pentru titlul acestei serii de articole am decis să folosesc varianta în engleză. Voi încerca pe parcursul a mai multor doze de inspirație, publicate fără grabă, dar destul de frecvent cât să nu uiți despre ce e vorba în poveste, să împărtășesc cu tine modul în care înțelegem noi călătoriile lente și ce facem, concret, pentru a călători în ritm propriu și a ne bucura pe îndelete de o vacanță în familie sau în cuplu. Nu avem rețete valabile pentru toată lumea, nu ne propunem să convingem pe nimeni că modul nostru de a călători e cel mai bun din lume, ne dorim doar să împărtășim experiențe, lăsându-te apoi pe tine să te gândești și să alegi ideile care ți se potrivesc – de aceea am și folosit cuvântul ”inspirație” în titlu.

Articolele pe care le pregătesc sunt la rândul lor inspirate de evenimentul la care am participat ca vorbitor, în acest weekend, Slow is Beautiful. În timp ce îmi pregăteam prezentarea mi-am dat seama că cele mai frumoase vacanțe au fost cele în care programul nostru nu a fost nici impus, nici grăbit și că am adoptat un stil relaxat de a călători înainte de a citi despre slow travel sau slow food, mai ales după ce am început să călătorim împreună cu copilul. În plus, am observat că sunt din ce în ce mai mulți oameni care ar dori să schimbe ritmul, dar nu se hotărăsc sau nu știu foarte bine cum să facă asta, de unde să înceapă. Sunt multe aspecte pe care vreau să le ating și să le discut cu tine (apropo, te încurajez să mă completezi sau să mă contrazici), de aceea prefer să le abordez pe rând, în doze separate.

Astăzi voi face doar o scurtă introducere, așa cum am pregătit și pentru prezentarea la care am fost. Să înțelegem mai întâi ce e cu acest ”slow travel”, de unde a pornit mișcarea și ce înseamnă, în cele din urmă, a călători lent, pentru noi, familia LumeMare.

Pentru mine ”lentoarea” a venit natural, iar acum nu trebuie să mă chinui foarte mult pentru a mă desprinde de un ritm frenetic de viață, pentru simplul fapt că nu cunosc acest ritm: eu merg încet, alerg încet, vorbesc încet, urc încet pe munte (poate prea încet) şi, nu în ultimul rând, colecţionez melci. Poate că știi deja, asta se întâmplă din 2012, de când am lansat un blog intitulat SlowRide, împreună cu Ina și Alexa. M-a întrebat Petra săptămâna trecută cum mi-a venit ideea cu SlowRide şi i-am explicat că am vrut să dovedesc că motociclismul nu înseamnă doar viteză şi donare de organe, ci şi bucuria de a conduce într-un ritm mai puţin periculos. Momentan eu nu mai am motocicletă, aşa că proiectul este pilotat mai departe de celelalte două fete şi prietene care au rămas pe două roţi, Ina şi Alexa. Dar pasiunea pentru melci și bucuria de a face lucrurile pe îndelete e aceeași și se aplică, în mod firesc, călătoriilor și nu numai.Melc pe Ceahlau

Ce înseamnă a călători lent / slow travel?

Carlo Petrini spunea: „Arta de a trăi este arta de a acorda timp pentru fiecare lucru în parte.”

De la Carlo Petrini a pornit mișcarea Slow Food, undeva prin anii optzeci. Am povestit pe îndelete despre asta în articolul ”Bra, orașul din care a pornim mișcarea Slow Food”.

În 2012 am vrut să văd cu ochii mei cum s-a extins această filosofie asupra orașelor, în ceea ce se cheamă Citta Slow. Am descoperit conceptul în cartea lui Carl Honore, Elogiu lentorii: „idealul este oraşul Evului Mediu târziu: un labirint de străzi pietruite, unde oamenii se adună pentru a-şi face cumpărăturile, pentru a schimba câteva opinii, ca să mănânce în pizzerii fermecătoare. Cu alte cuvinte, genul de loc pe care unii dintre noi îl văd doar în vacanţe.” spunea autorul. Am fost și am văzut și am constatat că povestea nu e doar o gogoașă, există orașe în care simți cu adevărat o liniște și o relaxare așa cum nu ai foarte des ocazia să găsești, nici măcar în vacanțe. În plus, aceste orașe trebuie să respecte anumite cerințe și angajamente pentru a primi titulatura de citta slow, printre care aș enumera reducerea zgomotului și a traficului, creșterea spațiilor pietonale, susținerea fermierilor locali și a restaurantelor care comercializează produsele lor, promovarea tehnologiei care protejează mediul, păstrarea tradițiilor culinare și estetice –  pe scurt, regândirea principiile urbane punând plăcerea mai înainte de profit, fiinţele umane înaintea sistemului şi lentoarea mai presus de viteză. Cum spuneam: fost, văzut, plăcut, bucurat, găsești o serie de articole la noi pe blog, dacă în căsuța de search introduci ”Slow Italy”.

Barolo
Barolo

Slow e mai mult decât Italia

Poate că ”slow travel” a fost reactivat ca urmare a mișcării slow ce se extinde pe tot mai multe sectoare (sport, muncă, sex, vacanţe, educație, parenting șamd), dar nu a fost inventat în anii optzeci, asta e evident. Oamenii au călătorit dintotdeauna încet, mai întâi forțați de împrejurări și de lipsa unor mijloace de transport rapide. Chiar dacă au rămas excepții, unii călători au continuat să se opună evoluției tehnologiei și a răului pe care aceasta îl aducea în lume, schimbând moduri de viață și alterând pentru totdeauna tradiții, structuri sociale, obiceiuri și valori vechi. De la Wilfred Thesiger, cel care a călătorit alături de beduini, adaptându-se condițiilor cumplite și modului lor de viață (ce poate fi mai lent decât o călătorie pe sau pe lângă cămile, printre dune, când ești terminat de sete și foame?) până la aventurieri din zilele noastre, oameni care au ales să traverseze munți, deșerturi, ghețari, mări, folosindu-se doar de picioare, biciclete sau bărci fără motor. Motivele pentru care au făcut-o sunt diverse, dar tot călători lenți se pot intitula.

Noi nu putem ținti atât de sus, nu avem nici pregătirea fizică, nici timpul necesar pentru a porni într-o adevărată expediție. Ne întreba cineva ce facem cu educația copilului, în timp ce călătorim. Am explicat imediat, dându-ne seama de confuzia creată, că nu suntem nomazi și că plecăm și noi, ca multe alte familii și oameni obișnuiți, în timpul vacanțelor școlare. Există o vreme pentru școală și o vreme pentru călătorie, iar atitudinea noastră răspunde principiului slow care spune că trebuie acordat timp fiecărui lucru în parte.

În ritm propriu sau ca un evadat?

A circulat de curând pe facebook o vorbă spusă de Seth Godin, care sună cam aşa: „În loc să-ţi planifici următoarea vacanţă, poate ar fi mai bine să-ţi planifici o viaţă din care să nu mai vrei să evadezi.” Ştiu că afirmaţia aceasta se bazează în mare parte pe un adevăr, mulţi oameni călătoresc şi fug tot mai mult şi tot mai departe în căutarea unei realităţi care, speră ei, le va oferi mai multă fericire. Curiozitatea sau dorința de a cunoaște ne îndeamnă și ele, împingându-ne de la spate și oferindu-ne suficiente argumente pentru a cere tot mai mult de la puținele zile de vacanță. Cu toate acestea, călătoria nu este o evadare, nu pentru cine alege să o facă pe îndelete, în propiul ritm.

Nu-mi place să stabilesc măsuri și rețete, nu agreez listele lungi cu ”ce nu trebuie să ratezi” și ”cum să faci”, definiţiile şi limitele clar trasate, mai ales în situaţia în care toată filosofia slow îndeamnă, printre altele, la a face lucrurile în propriul ritm. Din punctul meu de vedere, vacanțele și călătoriile sunt cele care pot fi organizate cel mai ușor în propriul ritm, cu condiția să fii atent la tine și să știi care este acesta. Sunt singurele momente în care nu ai șefi care să dicteze sau clienți care să aștepte, așa că măcar atunci decizia și alegerea ar trebui să îți aparțină.

 Ce înseamnă pentru noi a călători lent?

Dacă aş rezuma într-o singură propoziţie, a călători lent nu înseamnă a evada de acasă, ci a reuşi să mă simt ca acasă indiferent în ce capăt de lume m-aş afla. În timp ce pregăteam prezentarea de care îți povesteam mai sus, am întrebat pe facebook: ce înseamnă pentru tine a te simţi ca acasă? Am primit răspunsuri foarte frumoase (le poți vedea aici), printre care amintesc:

“Să nu mă întreb dacă ”e OK să fac asta” (oricare ar fi lucrul pe care vreau să îl fac).”

“Să mă simt așa de bine din toate punctele de vedere încât să nu mai vreau să plec prea curând.”

“Să-mi fie ”cald şi bine”, să am senzaţia că sunt în siguranţă, că sunt aparată.”

“Să fiu la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci oriunde e acasă.”

”Oamenii cu care sunt.”

”Cafea de dimineață pe măsuța din fața canapelei, geamul de la balcon deschis să aud păsările, cartea din mâna stângă și cățelul de sub mâna dreaptă.”

Exemple cu ce facem noi pentru a ne simți ca acasă, atunci când călătorim, vei afla în seria cu mici doze de inspirație pe care această introducere a pregătit-o. Până atunci poate te gândești și îmi spui și tu ce înseamnă a te simți ca acasă, din punctul tău de vedere.

Citeşte sugestiile noastre:

Petrecem mai mult timp în mai puţine locuri

Închiriem apartamente sau căsuțe deținute de localnici

Facem cumpărăturile la piaţa din cartier şi căutăm produsele locale proaspete, de sezon.

Încercăm să mâncăm la cineva acasă sau să mergem la un curs de gătit

Rosa_dei_vini_0087

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.