Un an plin de minuni

Un an plin de minuni

Poate că nu veţi crede dar acest titlu nu este deloc exagerat. Până acum, pentru mine, anul aceasta a fost plin de minuni şi ştiu că nu s-a terminat încă. Nu s-a pogorât niciun înger asupra mea (ei bine, nu atât de evident încât să simt eu, dar sunt sigură că ceva îngeri au fost prin preajmă), nu am auzit voci şi nu am învăţat să transform apa în vin. Asta din urmă chiar ar fi fost o lovitură, dar cum nu mi-a ieşit puteţi trage singuri concluzia că nici nu m-am îmbogăţit. Oricum, nu despre astfel de minuni este vorba ci despre lucrurile acelea mai simple sau mai complicate la care visăm, care dorim să ni se întâmple şi care, dacă avem suficientă încredere… chiar se întâmplă!

După o perioadă destul lungă în care credeam că toate sunt menite să meargă prost, mai ales financiar, am realizat că mintea mea era aceea care îmi bloca accesul către ceea ce îmi doream. Şi am început să îmi schimb felul de a gândi. Uneori am reuşit, alteori m-am mai surprins gândind “ei hai, asta chiar nu se poate, nu eşti în stare!”. Dar am făcut tot posibilul să stau pe şina bună şi mă lupt în continuare cu mine însumi, Roxana vs Roxana, mă înţelegeţi… Minunile însă au început să apară şi s-au concretizat, desigur, în tot felul de oportunităţi pentru călătorii şi plimbări. Am început anul la munte, la Moeciu, am revenit pentru un weekend la Râşnov, am stat 10 zile la Roma, am profitat de un weekend însorit pentru a merge la Horezu, ne-am bucurat de tot ce am descoperit în Arbanasi, Bulgaria şi de şansa extraordinară de a revedea Egiptul, am ajuns în Austria, special pentru LumeaMică, am organizat prima ediţie de Poveşti din LumeaMare în deplasare, la Bran, am mai ars apoi gazul prin zonă, odihnindu-mă sau plimbându-mă pe Loona (Transfăgărăşan inclus!), am poposit la Pârâul Rece pentru Biz Social Media Camp după care, fără niciun pic de răgaz, m-am aruncat la drum spre Harghita, către tabăra de călărie unde 2 săptămâni mi s-au părut insuficiente (impresii detaliate o să citiţi miercuri). Iar acum mai avem două zile şi plecăm către Paris, unde ne aşteaptă Disney, poate Asterix şi câteva zile de plimbare în afara oraşului. Se vor strânge, numai cu cele enumerate, fix 77 de zile în care am fost plecată. Nu e cine ştie ce record, sunt alţii mai harnici ca mine, ştiu asta. Sau alţii care au văzut poate locuri mai exotice, au trăit aventuri mai palpitante. Dar o altă minune este să ştii să fii recunoscător şi să te bucuri la maxim de ceea ce trăieşti, acum!

Vă încurajez aşadar să visaţi şi, oricât de irealist vi s-ar părea, să credeţi că totul este posibil. Sper că articolele şi sinceritatea noastră vă vor inspira şi, dacă aţi ratat subiectele săptămânii trecute, le regăsiţi mai jos:

IMPRESII

Heidelberg – teaser

Madrid cu metroul

Best of LumeaMare – iulie 2011

OAMENI

Dragoş Asaftei. Poveste prin fotografie

Artist în LumeaMare: pe urmele lui Monet (1)

“SPORTIVE”

Dragoste cu năbădăi. Pentru cai…

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.