Am fost anul trecut. Vreo două zile și tot două mă duc și acum, pentru că serios, câtă bere mi-aș putea închipui că pot să beau?! Două zile îmi ajung.
În câteva vorbe… e mare. E imens. E incredibil. Colorat, amestecat, agitat, spumos.
E Oktoberfest.
Cel adevărat, de la Munchen, nu copii palide de prin alte părți.
De când am fost, mă tot chinuie o întrebare, mă roade şi mă nelinişteşte. Câtă bere, domnule? Câtă? M-am uitat şi pe site-ul lor oficial, şi pe wikipedia, şi tot ajung la nişte cifre pe care nu le pot cuprinde cu mintea. Peste 7 milioane de litri? Cum să cuprinzi cu mintea atâta amar de lichid? Nu știu să fac comparații din acelea cu „asta înseamnă atâtea iazuri” sau „x lacuri de acumulare”. Habar n-am.
Dar mă duc să-mi dau și eu obolul: o halbă, două, și deja am contribuit cu doi litri la iazul de mai devreme.
Da, halbele sunt numai de un litru și am pățit și aspectul neplăcut să plătim una și să descoperim că nu ne place berea din ea. Adică mi-am luat o bere de aproape 10 euro care nu mi-a plăcut, ceea ce cumva e dureros de două ori. Însă a fost doar un caz, într-un cort, restul a fost foarte bună.
Așa, câteva idei practice:
Ia-ți încălțări cu talpă groasă. Pe jos pot fi multe cioburi, eu anul trecut am fost în teniși, am mers un pic stresată.
În corturi poți găsi locuri la un colț de masă, dacă sunteți mai mulți se pot rezerva mese. Sau nu. Depinde cât de repede te miști.
Toată distracția acolo se petrece în timpul zilei și seara, dar nu până târziu în noapte. Sufletul meu balcanic obișnuit să chiuie până la 3 dimineața în weekenduri și (arareori!) și-n sfântă zi lucrătoare a fost intrigat. Așa că am insistat totuși să văd și cum e noaptea, m-am întors cred că pe la un unsprezece seara și am avut surpriza să găsesc zona festivalului dezolantă și părăsită – câteva gagici, părăsite și ele, unul sau două corturi care mai stau deschise până târziu, niște bețivi plantați pe la rădăcinile copacilor. Cioburi pe jos și o cisternă mare pitită între corturi. Aha, deci carele acelea cu cai superbi care deschid festivitățile sunt doar de design, berea vine la Oktoberfest în cisterne.
Deci nu e de mers seara, trebuie în timpul zilei. Dar atenție, dacă nu-ți place aglomerația încearcă să ajungi mai devreme. Către orele 5-6 după amiaza aleile imense încep să semene cu un corp compact cu câteva milioane de picioare, suflete, ochi, sâni și guri, care se mișcă, freamătă și pulsează cam în același fel. Degeaba o să vrei tu la stânga, dacă restul corpului ăstuia va vrea la dreapta sau înainte.
Nu ocoli distracțiile de acolo. Știu că e vorba despre bere, că doar pentru asta mergem la Oktoberfest, că poate ți-e frică să te dai în tiribombe sau roller coaster Roxano, dar sigur o să găsești ceva să-ți placă. Sau poate te gândești că amețeala produsă de bere s-ar putea combina neplăcut cu amețeala provocată de instalațiile rotitoare. Sigur că există o ordine corectă de a face lucrurile, dar nu de asta vreau să îți zic, ci de alte două atracții care mie mi-au plăcut în mod deosebit. De una am povestit aici, de cealaltă zic pe scurt acum: este un joc, vechi de vreo… o sută de ani? Toată tehnica e să reușești să rămâi ultimul pe o chestiune rotitoare, alunecoasă, de unde organizatorii încearcă să te scoată cu orice chip, de la frânghii aruncate la perne, etc. Distracție pentru toată familia: copiii vor să participe, părinții se uită pe sub fustele tinerelor care se joacă și ele, și în general e ditamai hohotul de râs să-i vezi pe mușterii cum alunecă.
Ah, și mâncarea trebuie neapărat încercată. E genială: simplă și fără fantezie, ca un funcționar german, bombă calorică învelită în șorici crocant. Cum zice un coleg: trebuie să pui un strat de azbest (carevasăzică, grăsime de porc sau alte animale) înainte de alcool. Musai de gustat, chit că te întorci acasă pe jos de acolo.
Și-ncă una de final de care ne povestea și Ioana:
Ce se pierde la Oktoberfest și se regăsește la „lost and found”? Dinţi falşi, câini,pantaloni de piele, verighete… sau chestii de-astea comune ca telefoane, carduri (am găsit şi noi unul pe jos murdar de noroi), chei, etc. Păi la atâta bere e de înţeles, deşi zău că protezele dentare sau pantalonii mă fac să-mi pun niscaiva întrebări.
Deci, mă duc! Dacă pierd ceva, anunț, dacă vin cu povești noi o să le găsești aici. Dacă o să contribui prea mult la ăia 7 milioane de litri, luni o să mă doară capul.
Prost!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
