(P) Portret de adolescentă

Când copilul e mic, ai tendința să-l fotografiezi și să îi faci câte un portret în fiecare poziție și din toate unghiurile. Imortalizezi tot, când doarme sau când se joacă, când zâmbește, când oftează sau când face pentru prima dată tot ceea ce mai târziu se va transforma în rutină: prima vacanță, primii pași în mare sau pe munte și așa mai departe. Cu timpul te mai calmezi și începi să fii selectiv sau mai puțin receptiv, până când te trezești că nu te mai lasă să umbli nestingherit cu aparatul după el. De aceea e bine să profiți cât se poate și să ai la îndemână, chiar de la început, un aparat suficient de bun și câteva noțiuni minime de fotografie. Timpul trece repede și nici nu știi când ai ratat șansa de a avea niște amintiri pe măsura clipelor trăite.

Pentru portretele din acest articol a trebuit să negociez cu Petra, dar chiar și având acordul ei, n-am obținut o reală participare decât la vreo trei dintre cadre. Participare a însemnat: Gata? Sper că e gata! Pfff, cât mai stau? Timpul pe care mi l-a acordat a fost extrem de scurt, m-am simțit ca un fotograf de mașini de curse. În rest a trebuit să stau mereu pe fază, să dau la o parte inconvenientele legate de loc, lumină sau lipsa unui trepied, să setez un ISO mult mai mare decât folosesc în mod obișnuit, toate numai pentru a reuși să schițez un portret care să surprindă măcar o mică parte din multiplele fețe ale momentului adolescență.

Mai fac o mică paranteză înainte de a-ți arăta ce am obținut. După cum ai observat, în ultima vreme am fost preocupată de desen, pe lângă fotografie. Ce nu știi e că atunci când eram eu la vârsta adolescenței, am sărit etapele pe care le parcurg acum și am trecut direct la schițarea portretelor cântăreților mei preferați. Se pare că portretul mi s-a părut întotdeauna captivant, deși acum mi-e frică să mă apropii de subiectul acesta, atât în fotografie, cât și în desen. Într-un portret contează momentul, lumina și încadrarea, la fel ca în orice altă fotografie. Cel mai mult contează însă altceva, din punctul meu de vedere: să surprinzi expresia, ființa adevărată, să ai un chip care se exprimă natural, pe care-l recunoști. Valabil în desen, la fel de valabil în fotografie. Gata paranteza, să apăsăm pe declanșator.

Etapa III – portret de adolescentă sau #portraitlover 

Pentru etapele anterioare, vezi și galeriile pentru #travellover sau #natureseeker. Aceste categorii fac parte din concursul de fotografie Obiective diferite, Poveşti diferite, organizat de Canon. Află mai multe detalii la finalul articolului.

Aș vrea să fiu mare, aș vrea să fiu acceptată, dar nu vreau să cresc. Ce mă fac?

Ideea fotografiei a venit de la Petra, un copil – adolescent foarte conștient de această dualitate. Machiajul e făcut tot de ea.

Portret adolescență

Dacă mă întrebi, în sufletul meu sunt încă un copil care prețuiește jocul și, de ce nu, jucăriile.

Figurina de pluș e un cadou primit de mine, de la Petra. O cheamă Avocado și nu vrea deloc să ia locul jucăriei preferate a Petrei, tot o broască țestoasă care nu a putut participa la sesiunea foto și al cărei nume este Ghimbir.

Portret cu jucărie de pluș pe umăr

Dacă lumea se întoarce cu susul în jos, poate că cea mai bună soluție e să nu i te opui.

Petra practică des statul în mâini, pe lângă alte exerciții care mă dor numai când le văd.

Portret răsturnat

Nu vreau să vorbim acum despre asta. Dar nu refuz un pupic.

Nu vreau acum înseamnă, în limbajul adolescenților, nu vreau niciodată. Iar respingerea și nevoia de afecțiune gravitează în jurul lor ca soarele și luna.

Portret ascuns în glugă

Vin imediat, lasă-mă numai puțin. Jeez, am sute de mesaje.

Imediat = o oră.

Verificând mesajele

De ce ne obligă școala să învățăm ceea ce nu vrem să învățăm?

Și dacă știu răspunsul folosește la ceva? Asta e o discuție grea, iar cu Petra port multe conversații din care răzbat frustrările ei față de un sistem plictisitor și prăfuit.

Adolescentă făcând teme

Aș prefera mai degrabă să citesc.

Cărțile: o lume în care Petra a cutreierat cu plăcere de când o știu.

Portret în carte

M-am cam plictisit și de cărți. Nu mai bine ascult eu ceva muzică pe youtube? La căști, pentru că mama a zis că nu mai suportă să audă aceleași melodii.

Mă abțin să comentez.

Sau să cânt eu, dacă mai am energie după câte fac într-o singură zi.

Mai e și corul, dar am ales pentru moment doar cele două instrumente de care se simte mai apropiată.

Cam atât pentru moment. Aceasta este fosta LumeMică, devenită acum suficient de mare cât să merite o schiță de portret, un fragment din ființa sa ce nu va fi lăsat uitării.

Portret

Fotografiile au fost realizate cu un Canon EOS 750D echipat cu un obiectiv fix – Canon EF 50mm f/1.8 STM – mic, ușor și luminos, care m-a ajutat chiar și în cele mai nepotrivite condiții de lumină. Imaginile au fost corectate și prelucrate ulterior, fără modificări majore.

Dacă și ție îți place să călătorești și să fotografiezi locuri, natură și oameni, indiferent de aparatul pe care îl folosești, ai șansa să câștigi un premiu la concursul Obiective diferite, Poveşti diferite organizat de Canon. Ieși la plimbare, profită de weekend, o deplasare sau de ceea ce ai chiar acasă, apoi intră pe website-ul Canon https://www.canon.ro/differentstories și înscrie o fotografie sau mai multe în concurs (dacă vrei să-ți crești șansele). Atenție, nu mai e așa mult timp, concursul se încheie pe 31 ianuarie. Există trei categorii în care îți poți înscrie fotografiile și pentru fiecare în parte va fi ales câte un câștigător, iar acesta va primi un workshop personalizat de o zi, „one to one”, cu unul din cei trei fotografi ai concursului: Cristian Vasile – IGU (categoria #travellover), Andreea Retinschi (categoria #portraitlover) și Sebastian Vasiu (categoria #natureseeker).

Baftă și spor la descoperit lumea și oamenii din jurul tău!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.