Înainte să-ți povestesc cu lux de amănunte cum a fost la Roma simt nevoia să îmi cern puţin amintirile şi să încep cu un amestec de idei, sentimente şi concluzii.
În primul rând 10 zile sunt insuficiente. Nu e nicio descoperire în asta, toată lumea ştie cât are Roma de oferit… Au rămas locuri nevăzute şi nu am apucat să interacţionăm prea mult cu alţi oameni.
Puţine dintre cele văzute au fost aşa cum mi le imaginam. Deşi am admirat nenumărate poze, am consultat ghiduri sau albume, atunci când m-am trezit în faţa unui monument, a unei fântâni sau a unei pieţe, am descoperit detalii neaşteptate sau un cu totul alt unghi de vedere. Oricât de prevenit ai fi tot nu îţi poţi imagina dinainte nu ştiu ce construcţie veche de mii de ani sau o minunată fântână în mijlocul traficului nebun.
Tot la capitolul imaginaţie, atunci când priveşti rămăşiţele unor construcţii romane ai musai nevoie ori de o pregătire de arheolog, ori de o simulare 3D. Acolo, pe loc! Se găsesc peste tot în Roma cărţi cu simulări foarte reuşite a „cum era – cum e” care te pot ajuta mult în vizualizarea spaţiului.
Dincolo de antichitate, Roma nu ar fi arătat aşa, dacă nu ar fi fost papii şi Vaticanul. Nu mai contează motivele şi mijloacele prin care s-a făcut ceea ce s-a făcut, ştiu că am mai discutat despre asta, rămân la concluzia că important e ceea ce vedem acum, începând de la bisericile care găzduiesc atât de multă artă până la palatele sau superbele fântâni. Din pasiunea altora pentru artă ne hrănim şi noi, cei ce nu vom ajunge niciodată colecţionari…
Eu personal nu am văzut până acum niciun oraş care să „risipească” atâta apă, de la nenumăratele „ţâşnitori” de pe toate străzile până la abundentele şi spectaculoasele fântâni. Nu ai cum să ţi se facă sete, aproape că nu merită să cumperi apă de la magazin. Chiar nu am avut nevoie!
Şi dacă de sete nu mori, cu foamea cum stai? Pentru că e foarte greu să rezişti la toate bunătăţurile care ţi se prezintă în faţă, la magazinele în care se înşiră enormele bucăţi de prosciutto sau porchetta, o grămadă de feluri de brânză sau o mozzarella ce ţi se topeşte în gură. Dacă la asta mai adaugi patiseria genială, pizza crocantă din restaurante sau porţiile enorme de paste devine din ce în ce mai greu să îţi păstrezi măsura… la pantaloni! De îngheţată nu mai vorbesc, deşi doar în câteva locuri am putut spune că e cu adevărat „altceva”, aşa cum auzisem.
La masă aproape toată lumea bea un pahar cu vin, iar seara este o încântare să vezi oamenii ieşiţi la terase, cu pahare elegante pe masă. Şi preferă să stea afară indiferent de câte grade sunt în termometre! Merită să te documentezi puţin înainte şi, dacă ai chef de ceva cu adevărat bun, să îţi cumperi de la enoteci. La restaurant poţi încerca un vin al casei, nu e o garanţie însă că va fi şi bun.
Eu nu beau cafea, dar pot spune că mirosea foarte bine. Şi că diferenţa dintre a bea o cafea la bar, în picioare şi a o comanda la masă e de la simplu la triplu, în termeni de cost. Oricum sunt sigură că cea băută pe fugă, la bar, are un gust mai bun, pentru că vine acompaniată de vocea veselă a barmanului, de gălăgia vaselor trântite şi de un val de energie molipsitor.
Limba italiană e teatrală şi atât de frumoasă, iar italienii se comportă şi gesticulează precum nişte actori pe scenă! Uneori îi auzi pe stradă şi ai senzaţia că ţin un curs de cum se pronunţă cuvintele, atât de clar şi răspicat vorbesc, repetând cu intonaţie anumite propoziţii. Alteori dai peste turişti italieni care au cu totul alt accent şi nu înţelegi nimic. Un lucru însă este clar: toată lumea vorbeşte tare şi treaba asta nu deranjează pe nimeni!
Transportul este destul de complicat, atunci când vrei să circuli în zona centrală. Metroul te lasă în multe puncte de interes, dar cu cât pătrunzi mai adânc în centrul oraşului ai nevoie de autobuze, pentru care recomand cu tărie cumpărarea unei hărţi. Noi nu ne-am luat şi am avut de nenumărate ori probleme cu găsirea mijlocului de transport potrivit.
În trafic nu se claxonează atât de mult ca în Bucureşti, iar fetele pe scutere, îmbrăcate elegant, de cele mai multe ori cu tocuri, sunt o imagine pe care nu o uiţi uşor. În plus, deşi e o capitală aglomerată, Roma are aer. Când ieşeam din blocul în care am fost cazaţi simţeam aerul proaspăt – să fie de la frumoşii pini umbrelă şi portocalii în fruct? Chiar şi în februarie iarba e verde şi floricele albe o împodobesc, o plăcere să te întinzi pe ea şi să te laşi încălzit de soare!
Noi nu am avut parte de hoţi, ţepe la restaurant sau o cazare care să ne dezamăgească. Ştiu multe persoane care s-au plâns în aceste privinţe, poate că am fost norocoşi, dar totul a fost mai mult decât bine.
Ar mai fi atât de multe de spus, dar m-am lungit deja prea mult. În Roma vrei, nu vrei, devii turist entuziast şi te porţi ca atare, pendulând cu harta în mână între diversele obiective. Roma m-a făcut să nu mai privesc atât de critic diferenţa dintre „călător” şi turist. E la modă acum (şi am susţinut chiar şi noi acest punct de vedere) să îi judecăm pe cei care circulă în grupuri organizate, să zâmbim superior în faţa japonezilor şi aparatelor lor de fotografiat, să avem senzaţia că noi înţelegem mai bine cum trebuie să călătorim. În Roma am privit mai atent la toţi aceşti oameni pe care îi numeam până acum, uşor ironic, turişti. Şi în loc să mă deranjeze i-am admirat. Mi-am dat seama că nimeni nu îmi dă dreptul să îi critic pe cei care vin mânaţi de aceeaşi curiozitate ca şi noi, pe cei care vor să cunoască lumea, indiferent de forma în care o fac!
Vom continua cu mult mai multe detalii şi fotografii. Şi vom reveni cu siguranţă la Roma chiar dacă nu am aruncat niciun bănuţ în Fontana di Trevi! 😀
Update:
Şi pentru a-ţi fi mai uşor, am adunat aici toate articolele dedicate celor 10 zile la Roma:
Zece zile la Roma (1) – Ziua 1 – prima parte, am ajuns la Roma
Zece zile la Roma (1 bis) – Ziua 1 – partea a doua – Spre castelul Sant’Angelo, Piaţa Navona şi Capitoliu (Colle Campidoglio)
Zece zile la Roma (2) – Colosseum, Palatinum, Forumul roman şi o primă incursiune în Trastevere.
Zece zile la Roma (3-1) – San Luigi dei Francesi, Piazza della Rotonda, Pantheon, Caravaggio şi Rafael
Zece zile la Roma (3-2) – Santa Maria Sopra Minerva, Il Gesu şi St Ignazio di Loyola, Piazza di Spagna, Fontana di Trevi
Zece zile la Roma (4) – Muzeele Vaticanului, Janiculum / Gianicolo, Trastevere
Zece zile la Roma (5) – Plimbare prin Lateran şi straturi de istorie în Roma
Zece zile la Roma (6-1) – Partea 1 – Fontana di Trevi, Campo dei Fiori, Palazzo Farnese
Zece zile la Roma (6-2) – Partea 2 – Leonardo da Vinci, Cartierul evreiesc şi Fontana delle Tartarughe, Aventin şi alternative la Bocca della Verita, secretul din Piazza dei Cavaleri di Malta
Zece zile la Roma (7-1) – Partea 1 – Evadare în Frascati
Zece zile la Roma (7-2) – Partea 2 – plimbare de seară prin Roma
Zece zile la Roma (8) – Porta Portese, Trastevere, Piazza Navona, Piazza del Popolo
Zece zile la Roma (9) – Plimbare prin Quirinal
Zece zile la Roma (10) – Ei lasă că ne mai vedem noi!
În Bazilica Sf Petru am mulţumit Domnului…
Cartierul Coppede – în afara traseelor turistice din Roma
Muzeele Vaticanului: prea mult, prea frumos!
Artist în LumeaMare: Bernini în Roma
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
